Sfinții si Dumnezeu

Dumnezeu in porunca a doua a spus cui trebuie sa slujim si sa ne închinam.

Mereu m-am întrebat cum oamenii care se roagă la diverși sfinți, primesc un răspuns pozitiv si dădeau slava lor. Pana ieri citind de atâtea ori Biblia nu am găsit răspuns. (Deut. 13: 1-3)

Dumnezeu ii pune la încercare si permite aceste evenimente, care s-au răspândit, pentru a vedea daca vor respecta porunca a doua. Tot acolo sunt scrise si consecințele acestei neascultări.

Domnul este răbdător, astăzi nu se mai ajunge la moarte imediata, Isus sapa si hrănește rădăcina așteptând rod.

Dumnezeu are timpul Sau de răspuns, eu personal m-am rugat in taina de când am aflat ca sunt însărcinata pentru un cărucior cu trei roti, culoare care sa meargă si la fete si la băieți, coviltir, mâner in forma de U si plasa jos, am continuat sa ma rog fără sa știe nimeni trei ani, l-am primit la al doilea copil.

Pe tine ce te împiedica sa te rogi direct Lui Dumnezeu?

Razvratirea impotriva unsilor/autoritatii

Core, Datan, și Abiram (Num. 16:1) s-au răzvrătit împotriva lui Moise.

Cine erau acești trei oameni? Core aparținea seminției lui Levi, era un slujitor din familia chehatiților, care se ocupau cu Locul Preasfânt (Num. 4:4), trebuiau la pornirea taberei sa ducă uneltele fără sa se atingă de lucrurile sfinte (Num. 4: 15), ei purtau pe umeri lucrurile sfinte (Num. 7: 9).

Levi-Chehat-Ițehar-Core, Levi-Chehat-Amram-Moise (Exod 6: 20) Moise și Core erau verișori primari.

Ruben-Pelet-Eliab și On-Datan și Abiram, erau verișori de gradul III cu Moise.

Ei au asistat la minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin Moise și totuși au lăsat sa fie conduși de mândrie și dorința de putere, de a fi cel mai bine văzut și mai grav ca au ațâțat încă 250 de oameni din ceata lui Core (Num 16: 6-7 Num 16: 35). La fel s-a întâmplat și în Cer, când o treime din îngeri s-au răsculat.

Un păcat atrage alt păcat, de ajungi sa te crezi mai sfânt decât ești și sa privești cu mândrie și batjocura la unsul Domnului.

A doua zi (Num. 16: 41) toată adunarea s-a răsculat și 14700 de oameni au murit, afară de cei ce muriseră din cauza lui Core. (Num. 16: 49)

Si astăzi se ridică mulți creștini care se cred mai sfinți decât cei unși de Domnul, cei care fac o lucrare în biserică și au uitat de smerenie și același drac care a pus stăpânire pe Core, Datan și Abiram, se folosește de ei.

Tu cum respecți unșii Domnului? (Num. 16: 31-32)

Înzestrarea lui Dumnezeu/Dezbrăcarea Satanei

Dumnezeu a ales oamenii Săi, care au trecut prin școala încercărilor alături de Domnul, pe care i-a așezat în locuri cheie, lângă oameni care ar fi putut aduce distrugere fără acest echilibru.

Iosif a primit darul tălmăcirii viselor, a învățat iertarea când frații săi l-au vândut (Gen. 37: 28), puritatea când a fost să aleagă între temniță și mânjirea cu soția stăpânului sau (Gen. 39: 12), în temniță a învățat răbdarea, chiar când paharnicul i-a promis că va pune o vorbă bună la Faraon (Gen. 40: 14) au trecut doi ani (Gen. 41: 1) până ce acesta a avut visele care nu i-au dat pace.

Estera a învățat ascultarea când a făcut întocmai ce i-a spus unchiul ei Mardoheu (Est. 2: 10), fiind orfană (Est. 2: 7) a învățat să se bizuie pe Dumnezeu, era deprinsă cu postul și cu rugăciunea, știa că așa făcea poporul ei, de aceea a cerut sprijin în rugăciune și post (Est. 4: 16).

Daniel a învățat să se bucure de o hrană spirituală (Dan. 1: 8), să se sprijine pe rugăciunea prietenilor (Dan. 2: 17-18), i-a fost deschisă calea către împărat prin tălmăcirea viselor (Dan. 2: 27-28), a continuat să fie credincios lui Dumnezeu, rugându-se de trei ori pe zi (Dan. 6: 10) chiar cu prețul vieții.

Egiptenii se rădeau din cap până în tălpi (Gen. 41: 14) preferând să elimine orice le-ar fi putut cauza rău.

Nazireii nu aveau voie briciul să le treacă pe cap (Num. 6: 5).

Același lucru așteaptă Domnul de la noi: să iubim păcătosul, să urâm păcatul. La fel cum nazireul îi dedica timp și efort îngrijirii podoabei capilare pentru o promisiune făcută lui Dumnezeu și noi trebuie să ne îngrijim de aproapele nostru.

Piatra

Iacov cand a fugit in Mesopotamia s-a odihnit pe o piatra. (Gen. 28: 11) In acel moment era singur, fara nici un ajutor pamantesc, avand doar o promisiune de indeplinit: sa-si ia un ajutor potrivit din casa lui Laban. (Gen. 28: 5)

Dumnezeu a permis ca Esau sa-si piarda dreptul de intai nascut (Gen. 25: 31, 32) si binecuvantarile (Gen. 27: 27), stiind pe cine l-a ales.

Iacov a avut doar o piatra, care este baza credintei si Mantuitorul a avut nevoie de o temelie tare. (Mat. 16: 18 )

Iacov avea cel putin patruzeci de ani cand a plecat in Mesopotamia (Gen. 26: 34), a slujit sapte ani pentru Rahela (Lea) (Gen. 28: 18) si alti sapte ani pentru Rahela (Gen. 29: 30) si alti sase ani pentru simbrie. (Gen. 31: 41) Iacov avea cel putin saizeci de ani cand s-a luptat cu Dumnezeu. (Gen. 32: 24,25)

Dumnezeu l-a facut sa simta ce inseamna inselarea si minciuna, cand a crezut ca se casatoreste cu Rahela (Gen. 29: 25). Aceasta minciuna a fost mostenita de fiii sai, cand l-au mintit ca Iosif a fost ucis de un animal salbatic. (Gen. 37: 31-33) Domnul l-a facut pe Iacov sa il vada pe Iosif spre sfarsitul vietii sale si sa infieze pe copiii acestuia. (Gen. 48: 5)

Acest duh de minciuna s-a perpetuat din generatie in generatie: Avram (Gen. 12: 13), Isaac (Gen. 26: 7), Iacov (Gen. 27: 19). La fel si sotiile lor au fost sterpe, avand copii dupa ani de rugaciune: Sara ( Gen. 11: 30 , Gen. 21: 2), Rebeca (Gen. 25: 21), Rahela (Gen. 30: 2, Gen. 30: 22-24).

Credinta se vede atunci cand ai doar o piatra pe care sa iti pui capul, in casa lui Potifar cand preferi temnita decat sa-l faci de ras pe Dumnezeu, printre straini cand preferi sa mananci doar verdeturi si sa te inchini de trei ori pe zi cu pretul vietii.

Care este piatra ta pe care te bizui? Rezista la orice intemperie?

Vinul si efectele lui

Noe a baut vin, s-a imbatat (Gen. 9:21), blestemand pe fiul sau Ham prin Canaan. Urmasii lui Ham au fost Canaan, Nimrod (a domnit peste Babel, a zidit Ninive (Gen. 10: 10-11)), filistenii (Gen. 10: 14), amoritii (Gen. 10: 16).

Cand Lot a ramas singur cu fetele lui in pestera, l-au pus sa bea vin (Gen. 19: 32), astfel au aparut moabitii si amonitii.

Toate aceste popoare ce au urmat consumului de vin pana la imbatare au fost dusmanii poporului ales de Dumnezeu.

Mai tarziu cand Ingerul lui Dumnezeu vesteste nasterea lui Samson, ii cere mamei sa nu se atinga de vin si de nimic spurcat. (Jud. 13: 3, 4)

Recabitii nu beau vin (Ier. 35: 8-10) si au pastrat aceasta porunca din generatie in generatie, Dumnezeu i-a binecuvantat sa aiba urmasi. (Ier. 35: 18-19)

Imparatul Belsatar a baut vin din vasele de aur si de argint din Templul din Ierusalim (Dan. 5: 2), atunci a aparut pe zidul imparatesc sentinta „mene mene techel upfarsin” (Dan. 5: 25) „Numarat, numarat, cantarit si impartit”.

Ioan Botezatorul nu a baut vin, dupa cum fusese vestit de ingerul Gabriel. (Luca 1: 15)

Dumnezeu i-a ferit de vin pe cei alesi de El, stia ce urmari peste generatii poate avea consumul acestei bauturi.

Vinul poate avea efect de medicament, ca in cazul bunului samaritean. (Luca 10: 33, 34)

Prima minune facuta de Mantuitor a fost schimbarea apei in vin. (Ioan 2: 9, 10) Vinul acesta simbolizeaza sangele curs la Golgota, apa schimbata in vin simbolizeaza transformarea a ceva obisnuit in ceva valoros, asa cum numai Dumnezeu poate schimba un om cazut intr-o piatra pretioasa pentru Imparatie.

Dumnezeu a taiat orice contact cu vinul pentru anumiti oameni. Tu ai ceva la care trebuie sa renunti? Ai ceva care folosit in exces devine pacat?

19.02.2022

Jertfe placute

A doua jertfa (prima fiind animalele pentru pielea hainelor lui Adam si al Evei) mentionata in Biblie (Gen. 4: 3) este a lui Cain, totusi nu este placuta Domnului. Ea nu este din intaile roade, Dumnezeu doreste sa-l punem pe El pe primul loc. Cain s-a saturat din roade si cand a avut destule a adus o jertfa. Ma gandesc ca la exterior erau frumoase si coapte, probabil erau si gustoase si stia, posibil se lauda cu ele fratelui sau, Abel, intepand-l de cate bunatati aduce el lui Dumnezeu.

Abel a adus o jertfa de mancare (Gen. 4: 4) din oile intai nascute, a dat ce a avut mai bun, ceea ce in mod normal pastrezi pentru tine.

Fiindca nu l-a pus pe Dumnezeu pe primul plan, pacatul a avut acces la el, mandria s-a transformat in invidie, care a rodit in gand de nimicire si astfel a avut loc prima crima. (Gen. 4: 8)

Mai tarziu primul imparat al poporului lui Dumnezeu, Saul, a preferat sa n-asculte si sa pastreze cele mai bune oi si boi ca sa-i jertfeasca Domnului. (1 Sam. 15: 15) Cand s-a intalnit prima data cu Samuel, i-a spus sa il astepte sapte zile la Ghilgal ca sa aduca jertfe de multumire si arderi de tot. (1 Sam. 10: 8) Jertfa pe care a cerut-o Dumnezeu a fost ascultarea, Saul a preferat sa aduca o jertfa placuta oamenilor si nu Creatorului si a fost lepadat. (1 Sam 15: 23)

Pe cand era Isus in Betania, Maria a luat un litru cu mir de nard curat, a uns picioarele lui Isus si I-a sters cu parul ei picioarele. (Ioan 12 :3)

Aceasta jertfa placuta nu a fost vazuta bine de Iuda Iscarioteanul, in urma invidiei si-a facut loc tradarea, care a dus la sinuciderea sa. (Ioan 12: 4)

Domnul a spus ca faptele acestei femei nu vor fi uitate nicicand. (Mat. 26: 13)

Intotdeauna cand vei aduce o jertfa placuta Domnului va exista cineva langa tine care nu face nimic, dar musteste de invidie. Alege cine vrei sa fii! Cel ce este placut Domnului sau cel care fierbe de invidie.

De ce sotia lui Lot?

Terah cu Avram, Sarai si Lot ies din Ur. (Gen. 11: 31)

Avram, Sarai si Lot au ajuns in Canaan. (Gen. 12: 5) Avram, Sarai si Lot s-au suit din Egipt in tara de la miazazi. (Gen. 13: 1) Avram a locuit Canaan, Lot si-a intins corturile pana in Sodoma. (Gen. 13: 12) Pana aici sotia lui Lot nu este mentionata, ceea ce cred ca nevasta lui era din Sodoma.

Imparatul Sodomei si al Gomorei au cazut in fantanile de smoala, judecata a inceput. (Gen. 14: 10)

Cand au luat pe Lot si averile sale, sotia nu este mentionata. (Gen. 14: 12)

Lot a vorbit cu ginerii sai care luasera ( trimitere Mat. 1: 18 – inainte sa locuiasca impreuna s-a aflat insarcinata) pe fetele lui. (Gen. 19: 14) A spus ca are doua fete care nu cunosc de barbat (Gen. 19: 8), intrucat li se dusese vestea primelor fete, care au ramas insarcinate intai, apoi s-au casatorit. El toata ziua statea la poarta orasului (Gen. 19: 1), de educatia fetelor se ingrijea sotia lui, ea fiind din Sodoma. Nu au crezut ca Domnul o sa nimiceasca Sodoma, probabil casa lui Lot nu avea o purtare demna de exemplu, cel putin nu toata casa, probabil nevasta lui dicta in casa lui.

Avraam a mijlocit pentru Sodoma, ajungand la zece oameni buni (Gen. 18: 32), calculand pe Lot, cu sotia lui, cele doua fete fecioare, cel putin doua fete maritate cu cei doi gineri si probabil in doua cetati ar mai fi existat doi oameni buni sau Lot avea trei fete maritate cu ginerii sai. Intrucat Avraam ii considera buni, Lot nu s-a laudat cu purtarea fetelor maritate.

Sotia lui Lot a intors privirea catre pozitia, distractiile si confortul din lumea in care traia, nu a reusit sa invete de la sotul ei importanta trairii cu Dumnezeu.(Gen. 19: 26)

Umbland prin furtuna

Au fost trei zile de intuneric, timp in care au putut egiptenii sa se intoarca catre Dumnezeul cel Viu, care si-a aratat puterea pana atunci. (Ex. 10: 21, 22)

Tot asa au fost trei ore de intuneric (Mat. 27: 45) cand Mantuitorul a fost rastignit.

Dumnezeu a dat un timp de gandire, cand nimic nu mai putea distrage atentia de la El. Dupa acest timp in trecut a venit Ingerul care a omorat intaiul nascut de la cel al roabei la cel al faraonului. (Ex. 11: 5, 6)

A fost nevoie de aceasta jertfa, cand multi au sters o nelegiuire. Domnul isi tine cuvantul: cel ce te va binecuvanta va fi binecuvantat, cel ce te va blestema va fi blestemat. (Gen. 12: 3)

Pe cruce a fost Jertfa Suprema, cand o singura moarte a fost suficienta pentru a sterge toata nelegiuirea. (Mat. 27: 50)

Poporul lui Dumnezeu a fost salvat ca urmare a jertfelor, iar acum noi toti suntem salvati datorita Jertfei Mielului.

Domnul s-a folosit de intuneric pentru a aduce salvare: orbirea armatei siriene (2 Imp. 6: 18), orbirea lui Saul (Fapt. 9: 8, 9) a adus o schimbare a slujirii.

Dumnezeu transforma in binecuvantare necazul pe care noi il vedem.

Inainte de o mare biruinta, vazduhul se lupta: furtuna pe mare in cazul lui Iona ( Iona 1: 4) putea sa-l descurajeze sa vesteasca bunatatea Domnului in Ninive, furtuna de pe lac putea impiedica (Mat. 14: 24) vindecarea din Ghenezaret (Mat. 14: 34-36), marea putea sa-l impiedice pe Pavel sa vesteasca mantuirea (Fapt. 27: 15, Fapt. 28: 3, Fapt. 28: 8, 9), furtuna (Luca 8: 23) de pe lac ar fi putut impiedica vindecarea indracitului din tinutul gherghesenilor (Luca 8: 27 – 29).

Dumnezeu lasa furtuni in viata noastra pentru a vedea maretia biruintei Lui.

Tu ce faci in furtuna? Vezi curcubeul ce va urma sau te afunzi in apa? (Mat. 14: 30)

Cand locurile sterpe devin binecuvantari

Elcana avea doua neveste (1 Sam. 1:2), pe Ana o iubea (1 Sam. 1: 5) si daca n-ar fi fost stearpa, probabil ar fi ramas singura sotie. Calitatea celeilalte sotii, Penina, este de a avea copii (1 Sam. 1:4), altceva nu mentioneaza Biblia. Biblia nu numeste acesti copii, iar in spita neamului sunt amintiti ca si fii ai lui Elcana doar Samuel, fiul Anei (1 Cro. 6: 27-28).

Chiar daca fiii lui Samuel nu i-au calcat pe urme (1 Sam.8:3), Dumnezeu a recunoscut dreptul de intai nascut al lui Ioel (1 Sam. 8:2) si fiul acestuia, Heman (1 Cro. 6: 33) a primit slujba de cantaret in cortul intalnirii, fiind pus de David.

Dumnezeu nu ramane dator, a numarat binecuvantarea pe care i-a dat-o inapoi Anei pentru Samuel: trei fii si doua fiice (1 Sam. 2: 21).

Pana sa citesc amanuntit Biblia nu mi-am dat seama ca unele obiceiuri/frici isi au radacina in paganitate: mama mea nu calca niciodata pe prag, caci asa facusera si cei de dinaintea ei, asa ne spusese si noua, copiilor, sa facem, fara sa am vreo explicatie. Cand chivotul legamantului a ajuns in Asdod, in casa lui Dagon (Zeul Peste), acesta a ajuns intins cu fata la pamant inaintea chivotului, iar capul si mainile taiate erau pe prag, de atunci asdodienii nu mai calca pe prag (1 Sam. 5: 4-5).

Saul, primul imparat al Israelului, inainte de a deveni rege, a aflat ca poporul astepta pe Samuel ca sa manance, el trebuia sa binecuvanteze jertfa (1 Sam. 9:13). Samuel a dorit sa-l invete rabdarea pe Saul cerandu-i la Ghilgal sa il astepte sapte zile pana va ajunge la el (1 Sam. 10: 8).

Cand a trebuit sa il astepte pe Samuel la Ghilgal, Saul, de teama filistenilor si a poporului care incepuse sa se imprastie, a adus ardere-de-tot si jertfe de multumire (1 Sam. 13: 8-10).

Samuel i-a spus lui Saul sa ucida pe Amalec, pe barbati, pe femei, pe copii si prunci, camilele, magarii, oile si boii (1 Sam. 15:3). Totusi a crutat pe imparatul Agag si oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii grasi (1 Sam. 15: 8-9).

Samuel este urmasul lui Levi, fiul lui Israel (1 Cro. 6: 33-38).

El a mostenit mania lui Levi (Gen. 49: 5-6): l-a taiat in bucati pe imparatul Agag (1 Sam. 15: 33), lucru pe care Saul trebuia sa il faca.

Dumnezeu, cand un loc ramane sterp (Saul) sadeste binecuvantare (David).

Tu ce alegi sa fii? Un vas de cinste sau unul de ocara, care trebuie lepadat?

18.12.2021

Locul in care ne-a pus Domnul

Domnul ne aseaza intr-un loc (Exod 20:12), iar plecarea de aici trebuie sa fie sub autoritate.

Multi aleg calea pribegiei pentru o paine mai „alba”, fara a-l intreba pe Dumnezeu daca este voia Sa, nestiind ca prin anumite necazuri ne slefuieste.

Primul om care a ascultat chemarea, a fost Avram (Gen.12: 1 ), dar la prima incercare (foamete) a plecat in Egipt (Gen.12: 10), iar aici a venit primul pacat – minciuna – (Gen. 12: 13), intrucat neascultarea va fi insotita de pacat. Pamanteste a primit bogatii pe care nu le avea inainte (Gen. 12: 16). Printre aceste bogatii se afla si Agar, roaba egipteana (Gen. 16: 1), care i-a nascut lui Avram pe Ismael (Gen. 16: 15), din care s-a nascut poporul arab. Esau (fratele lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam ) s-a casatorit cu Mahalat, fata lui Ismael (Gen. 28: 9) si cu Basmat, fata lui Ismael (Gen. 36: 3), stia ca lui Isaac nu ii plac fetele lui Canaan (Gen. 28: 6).

Naomi a plecat impreuna cu sotul si cu cei doi fii, din cauza unei foamete, in tara Moabului (Rut 1: 1). Acolo a ramas vaduva si fara copii (Rut 1: 5).

Sunt oameni care cunosc Cuvantul lui Dumnezeu si Il intreaba, dar cand primesc un raspuns nefavorabil, care nu este identic cu nazuintele lor, nu asculta si spun „Nu Domnul a vorbit!”. La fel s-a intamplat cu poporul Domnului cand au intrebat capeteniile pe Domnul prin Ieremia, daca sa plece in Egipt (Ier. 42: 2-3), dupa zece zile Domnul le promite propasire daca vor ramane (Ier. 42: 9), iar in Egipt le aduce sabia, foametea si ciuma (Ier. 42: 17). Capeteniile au zis ca nu Domnul a vorbit (Ier. 43: 2) si au ales neascultarea (Ier. 43: 7).

Sunt si cei ce pleaca impotriva voii lor, cum a fost Daniel, care a ajuns in Babilon (Dan. 1: 3-6) si totusi si-au pastrat credinta chiar daca viata ar fi fost moneda de schimb (Dan. 6: 7, Dan. 6: 10).

Cateodata ascultarea ii lasa pe unii fara case (Ier. 35: 6,7), dar primind una in Cer ca si moasele Sifra si Pua (Ex. 1: 21).

Tu pana unde alegi sa asculti de Dumnezeu? Unde este limita confortului tau?