Vorbe aruncate la intamplare

Recent am stat sa analizez cateva cantari cunoscute in biserica, cu cata usurinta le rostim fara sa vedem capcana:

– in prezenta Ta ingenunchiez, chiar asa? Cati dintre noi ingenunchiem in momentul cantarii? Ori cei ce nu se pun pe genunchi nu recunosc ca Domnul este prezent in biserica, ceea ce e trist, ori se rostesc minciuni pocaite.

– chiar de m-ar arde, sa fiu mistuit: asa sa fie? Daca in momentul cantarii ar intra niste persoane care ne-ar spune Il recunosti pe Isus ca Mantuitor? Uite rugul treci sa fii ars. Cati ar da inapoi, numai cu cateva secunde inainte au rostit acele vorbe.

– Tie iti dau toata inima: chiar n-a mai ramas nimic care sa fie doar al tau? Esti dedicat 100% Lui? Il iubesti pe aproapele care vine in blugi, cu farduri, bijuterii, nespalat? Esti in stare sa te desparti de confortul de acasa sa lasi slujba, conditii si sa pleci intr-o zona uitata de lume sa-L vestesti pe Mantuitor, stiind ca maine poti fi decapitat, ars. Ai renunta la masina ta si sa mergi de acum incolo cu mijlocul de transport in comun?  Ce spui de emisiunea de la tv pe care o urmaresti, ce spui de viata din afara bisericii? Daca ar merge Domnul Isus alaturi de tine pe strada, la lucru/scoala, in familie, s-ar rusina sau nu?

Dumnezeu sa ne dea intelepciune si in vorbire.

Posted in Rugaciune | Lasă un comentariu

Bucurati-va, iarasi zic bucurati-va

Am un Dumnezeu mare, o stiu, o cred, indiferent de ce spun cei din jur. Trec prin anumite probleme la care aveam cateva posibilitati: sa ma plang la toti cunoscutii, asteptand ajutorul omului, sa ma plang la Dumnezeu, aratand o fata posomorata, sa ma apropii de Dumnezeu si sa accept ceea ce a pregatit de dinainte sau sa nu fac nimic.

Prima zi au fost lovituri spirituale si pamantesti, eram foarta trista, nu vedeam nici o cale de scapare (inca nu am primit una). Dar Domnul lucreaza, a tacut, a vrut sa vada cum reactionez.

Si treptat-treptat Domnul m-a ajutat sa reiubesc postul si sa-mi dea puterea Sa, nu stiu daca in ochii bisericii este post fara milostenie, dar rugaciunea a crescut si vad cum Dumnezeu continua lucrarea.

Am bucurii ceresti in toate necazurile pamantesti. Printre rugaciunile inaltate a fost ca sa vad mana lui Dumnezeu si nu a omului ca va rezolva. Dumnezeu a inceput sa-mi redea visurile, pe care le tin minte, in vorbirea in limbi imi da talmacire (pacat ca bisrrica opreste prorociile), vedenii, intelepciune (recent Domnul mi-a explicat de ce Domnul Isus a spus sa iertam de 70 de ori cate sapte – raspunsul se afla in Geneza 4: 23, 24.

Am reinceput sa ma dedic Bibliei, am ajuns mai des pe la biserica, am plans mai mult in rugaciuni, dar am o bucurie pe care doar Duhul Sfant ti-o poate da.

Multumesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Posted in Rugaciune | Lasă un comentariu

Prorocie primita astazi

In timpul primei rugaciuni Domnul mi-a vorbit: stati si rugati-va cu lacrimi, altfel veti manca din painea intristarii. Daca ati stii ce vremuri vin, ati sta in spartura, in genunchi rugati-va pentru tara.

Posted in Rugaciune | Lasă un comentariu

Vis sfarsit decembrie

Eram pe o banca, vorbeam cu Mircea printr-un telefon antic (cel cu manivela), tineam cutia in brate. Un barbat a incercat sa-mi smulga cutia.

Am ajuns in fata unei universitati eram programati toti sa vorbim separat cu rectorul, fiecare la o anumita ora, eu eram la 10:00. Am urcat multe scari, era o coada lunga, o fata statea in genunchi pe scari, s-a suparat ca nu stateam la coada.

Am intrat in cladire, am vazut ca mai aveam timp, asa ca m-am dus la toaleta. Langa era un bar in incinta universitatii, barmanul a intrat dupa mine in baie. Cumva am reusit sa scap de el.

La iesirea din toaleta a aparut o usa, care inainte nu era, am deschis-o, am dat peste o alta lume, gen stapanul inelelor, cladiri inalte, cu turnuri ascutite, unele intrau in nori, pe mai multe niveluri. Acolo am gasit un barbat cu cioc, bine facut, mi-a spus ca vrea sa se roage cu mine. Am avut in duhul ca ma place mai mult decat pe o sora, i-am spus ca doar ne rugam nimic altceva. Nu imi placea compania lui, dar stiam ca se gandea la mai mult de o rugaciune. Am intins amandoi mainile in sus le-am unit formand litera A, asa ne-am rugat.

Cand s-a terminat il vad pe fr. Florin, fug spre el, isi deschide bratele si imi pun capul pe pieptul lui, a fost ca un tata care isi strangea la piept copilul. I-am spus sa ne rugam si a fost de acord, doar ca a zis sa ne rugam toti trei.

Aceasi forma de rugaciune cu mainile unite, am gasit in mana mea un cotor de mar, nu mancasem tot fructul. L-am aruncat in sus, fr. Flirin spune uite o mana atarnata, in directia unde aruncasem cotorul. O vad si eu de la incheietura in jos, era imbatranita, de barbat. Am crezut ca e un mort, dar a prins cotorul, si a intinerit. De sus unde era mana se apleaca peste balustrada patru barbati.

Ii chemam la noi sa ne rugam impreuna. Acum eram sapte. Aceasi metoda de rugaciune. La final fr. Florin a spus va trimit doi cate doi sa vorbiti in lume. Pe mine m-a pus impreuna cu barbatul cu care ma rugasem prima data, eu vroiam cu cineva din cei patru nou-veniti.

Am privit cum ne-am departat fiecare, barbatul acela m-a strans in brate, eu n-am reactionat, nu a fost aceasi strangere tata-fiu ci am simtit pasiune in strangerea sa. Ma gandeam ca fr. Florin a ramas singur, el cu cine se va duce i n lume?

Am intrat din nou in universitate, cand am iesit afara ploua zdravan.

Eram undeva vis-a-vis de Plaza cu Samy in brate. Trebuia sa iau tramvaiul. Am vazut ca urma sa ajunga in statie. Am traversat nu pe trecere pe refugiul de tramvai. A ajuns tramvaiul in statie, a deschis usile, in loc sa ma urc traversez inapoi, prima data mi-am cumparat bilet, inca o data traversez si ma uit la masina de politie parcata langa ghereta de bilete. Avea numere de Dambovita.

Ma urc in tramvai, ma asteptase, eram tot cu Samy in brate stateam langa scara, cineva ma intreaba de ce nu inaintez, i-am spus ca nu vreau sa ma inghesui. Usile erau deschise pe jumatate, de la mijloc un sus erau deschise. De doua ori era sa cad din tramvai afara pe usi, ma tibeam cu putere de bara, Samy era in siguranta.

Posted in Rugaciune | Lasă un comentariu

Vis 16 decembrie

Aveam o casa cu stalpii infipti in nisip aproape de mare, nu stiu daca era a mea sau a parintilor mei, si ei locuiau acolo cu Samy.
Am mers cu Mircea pe malul marii, ne tineam de mana, am vazut marea mai zbuciumata, dar oamenii inotau in ea. Deodata m-am privit, aveam o rochita pe mine, mi-am dorit sa intru si eu in mare. In clipa aceea am vazut marea despicata in doua, ceilalti oameni, chiar si Mircea nu vedea, se forma un drum, zidurile erau uriase, nu stiu daca cat un bloc de 10 etaje sau mai mare, incapea pe latime cam 3 oameni.

I-am spus lui Mircea gata vine sfarsitul, hai sa urcam sa-l luam pe Samy, sa urcam repede. Cand am ajuns in casa a vrut sa faca bagajul, dar l-am luat pe Samy si i-am spus nu e timp, avem doar pana se formeaza drumul, am mai aruncat o privire spre mare si am plecat fara sa le spunem nimic parintilor mei.
Am urcat niste trepte de lemn, am ajuns la drumul principal. Mi-am adus aminte ca mai avusesem un vis cu marea despicata, si atunci venea sfarsitul lumii, eram singura si scaparea era sa merg pe munte.
Am intrebat pe o femeie incotro e muntele in dreapta sau stanga, mi-a spus dreapta, dar e deal, si acolo pe care parte a drumului e muntele, pe ambele parti.
Il duceam pe Samy, nu stiu de ce nu Mircea, am pornit spre dreapta, ma tot gandeam ca marea despicata o fi lumea impartita la dreapta si la stanga, dar marea ar fi inghitit pe loc tot panantul.
Am ajuns langa un bancomat, am vazut ca mai aveam 35 de lei pe card, mi-am spus asta se intampla acum (in realitate atat mai am pe card). Am vazut dealuri la dreapta si la stanga, in stanga avea o padurice, in dreapta am vazut un cimitir ortodox si o manastire de calugari. Mircea a inceput sa-mi spuna ceva de calugari si suna parca tatal meu vorbea. Eu am tacut nu am comentat nimic, pana a coborat un calugar, parea destul de important, a vorbit ceva cu Mircea, el vroia sa ne refugiem acolo, l-am intrebat cat de inalt e dealul, nu mi s-a parut destul de inalt.
Am mers mai departe si am ajuns la ses, acolo ne-am oprit in fata unui magazin, din spate o aud pe mama vorbind, de ce am plecat fara sa-i anuntam, fara sa luam lucruri pentru Samy si ce caut aici, in magazinul asta sunt doar esarfe si masti de carnaval.
M-am gandit pe loc la oameni falsi chiar daca mastile erau bleu, atunci mi-am adus aminte ca la tara e un deal mai inalt decat cele vazute aici.
M-am trezit la tara, in curte, am intrat in casa, fiecare si-a luat haine, mancare, eu il aveam pe Samy in spate, mi-am luat un cutit de argint, lama era mai mare decat palma mea, m-am gandit de vine ursul, mistretul il voi omori, sa-l apar pe Samy. Pe la jumatatea dealului ne-am intalnit cu Tavi, unchiul lui Mircea, era imbracat in negru, pantaloni, sacou, subtiri de vara, ducea o geanta transparenta cu fermoar, fara manere. L-am intrebat ce duce acolo, mi-a zis biblii, era una mica cu fermoar, alta mare fara fermoar ambele Cornilescu. Am intrebat ce e asta? era o carte cu coperti negre in forma de jumatate de cerc, ca litera D, mi-a zis ca e biblia dupa Lev Tolstoi. El a disparut, n-a mai urcat cu noi in padure.
Am urcat dealul, incepuse sa vina zapada, am intrat in padure, aveam hainele de iarna pe mine, fusta groasa, si pe Samy in spate.

M-am trezit intr-un satuc mexican, am cazut cum niste banditi cu pistoale controlau satucul, ii subjucau pe oameni, le luau banii, ii robeau. Conduceam o caruta trasa de doi boi inchisi la culoare, cu coarne mari. I-am vazut pe banditi, am mers cu spatele cu caruta, am intrat intr-un hambar gol.
Cand a inceput sa fie mai umbra am vazut ca nu mai erau doi boi, ci un magar gri, care ma privea in ochi, apoi sub ochii lui, la coltul sub tampla am vazut ca mai avea un ochi de ambele parti, in total patru, avestia erau mici si albastri ca de porumbei.
M-am gandit la Domnul Isus care a mers calare pe magar si m-am bucurat ca aveam un magar gri.
Banditii m-au urmarit, in acea clipa toti oamenii din satuc au fugit cu cate o valiza, unii pe boi, altii in carute, altii pe jos. M-am bucurat ca s-au eliberat. M-au intrebat ce ai in spate in butoaie, ma gandeam ca o fi vin, dar nu stiam ce am.
Erau goale butoaiele, am vazut ca erau noi, nefolosite. Din unul a iesit unul ramas in urma cu valiza in mana, in timp ce fugea i s-a desfacut valiza, au cazut hainele, s-a oprit sa-si puna hainele in valiza si a vazut un bilet la loto pe care scria castigator, l-a ridicat si in loc sa fuga cu el, sarea in sus de bucurie, pana l-a ajuns banditul si si-a scos pustolul.
M-am trezit.

Posted in Rugaciune | Lasă un comentariu

Durere

Am trait un sentiment nou, nu de parca n-as fi indurat pana acum durere. Marti unii au sarbatorit boboteaza, eu m-am dus sa ma intalnesc cu Hristos, fara sa-mi pese de ce faceau restul, nu sunt pocaita de multa vreme, dar ma gandesc daca primii crestini (evanghelici) sarbatoreau botezul Domnului, mai lipsea sa aducem acasa apa sfintita.

Am simtit o tristete, fusesem data la o parte dintr-o lucrare (nu definitiv, dar atunci ma inlocuise cineva care ajunsese mai tarziu), m-am rugat sa-mi dea o bucurie, stiu ca toate lucreaza spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, chiar si tristetea si durerea. Dar asa am putut sa vorbesc cu Tatal, sa ma rog, am inteles ca asa a fost mai bine.

Am fost foarte fericita cand am vazut-o pe M. venind cu un sal pe cap, dar m-am intristat cand si-a dezvelit capul si a ramas cu parul la vedere.

De mult ma rugam ca Domnul sa ma ridice pe treapta si a facut-o, simt ca m-am maturizat, a venit cu durere si plansete.

Domnul mi-a dat sa simt o parte din durerea Sa (sunt sigura ca un om nu rezista la toata) atunci cand vine in biserica, dar n-are cu cine vorbi, vrea sa ne stranga in brate, dar nu am venit la biserica pentru El.

Esti parinte? Cum ar fi sa fii in camera cu copilul tau, iar el sa scrie sms-ri, sa se joace, sa vorbeasca la telefon, cand tu ai vrea sa vorbesti cu el. Ai vrea sa-l strangi in brate, sa-l saruti, dar el nici nu te baga in seama, te respinge, isi ia o jucarie (idol) si petrece timp cu ea. Il suni sa vorbesti la telefon, dar acesta e mereu ocupat. Si iata ca se imbolnaveste, are nevoie de bani, are o problema si iata ca isi aduce aminte ca are un parinte la care sa apeleze. Cum crezi ca se simte Domnul Isus cand mergi tu la biserica? Cum se simte cand vrea sa vorbeasca cu tine, are cu cine?

Am inteles (o parte) din ce inseamna sa tii o durere pe care sa nu o poti impartasi nimanui. Domnul Isus de la o anumita varsta ( frageda ma gandesc, la 12 ani a ramas in templu) a stiut ca  are sa fie biciuit, batjocorit, crucificat pentru pacatele noastre, a trait zi de zi cu acest gand.

Este greu sa stai departe de copilul tau. Am simtit de cateva zile o durere pentru pacat, o durere pentru ce se intampla in biserica, tu cand mergi la biserica te bucuri ca te vezi cu sora x si fratele y? Sau mergi pentru Hristos?

Reusesti sa faci deosebire intre a te intalni cu Hristos si a merge la biserica? El este si pe strada si in masina/tramvai/autobuz…cum esti tu in afara bisericii? Mai poate sta Domnul langa tine?

In aceasta clipa imi doresc sa nu ii mai provoc lacrimi Mantuitorului meu, doresc sa-i aduc un zambet, doresc sa vin la El fara sa-i cer anumite lucruri, vreau sa ma elibereze de tot ce ma leaga de acest pamant, chiar de ar insemna durere si suferinte.

Ajuta-ma Doamne sa nu Te iubesc cu vorba, ci cu toata fiinta mea, sa-ti pot oferi tot ce mi-ai cere, iarta-ma pentru toate lacrimile care ti le-am provocat.

Posted in Rugaciune | Lasă un comentariu

Unde este Hristos

Il caut in biserica, dar ades dau peste crestini emancipati ce au impletit Sangele cel Sfant cu datini si obiceiuri. Decembrie, afara zapada, inauntru zapada. E rece afara, e rece si inauntru. L-am vandut pe Hristos, nu, nu pentru cativa arginti, ci pe o poza pusa pe facebook alaturi de un copac verde, caruia ia-i atarnat beteala, globuri si stele. Unde este Hristosul crestine?

Ati adus datina in biserica, pana nu demult poporul lui Dumnezeu aducea daruri pe inaltimi, astarteelor si baalilor, zodiilor si copacilor mereu verzi, si-au trecut copiii prin foc, astazi nu este sarbatoare de nasterea Domnului fara beteala, globuri, stelute in biserica. In mijloc troneaza un brad, stiluzat sau nu, el este centrul atentiei, l-am vandut pe Hristos pentru un miros de brad, unde este Hristosul?

Colindam, colindam…astazi este Craciun…off si va mai mirati de copiii care au schimbat sarbatoarea nasterii minunate pe liste de cadouri sofisticate. Am uitat de darul de nepret ce l-am primit la Golgota pe o cutie impachetata in hartie rosie cu un mos cu barba alba, unde este oare Hristosul?

Afara ninge, inauntru ninge, printre atatea cordelute si bentite, mai zaresti o naframa, dar e sarbatoare si pana si panglicuta e uitata, doar am epuizat de atatea repetitii de cor, famfara, orchestra, grupuri de inchinare, ce este afara este si inauntru, a ramas la usa Hristosul, pana si ingerii asteapta sa intre, dar nu pot. Unde este Hristosul?

Pe scena se perinda picioare descoperite sprijinite pe niste inaltimi, zulufi colorati zburatacesc sagalnic pe obraz, cu caoul invelit intr-o ata, inalta laude cerului, iar gandul zboara la noua rochie ce o va purta la mall, la cinema la un film crestin. Si dupa trei ore de popcorn si suc a ramas cu un singur gand, alearga dupa lucruri de nimic. Pacat c-a uitat ca totul e desertaciune, pacat ca a castigat lumea de si-a pierdut sufletul. Unde este Hristosul?

Inchide ochii, pune-te pe genunchi, plangi, vorbeste caci te asculta. El n-a frant o trestie rupta, iubeste o inima sincera. Hristos traieste, Hristos exista, cauta-L si ti se va descoperi.

Posted in Rugaciune | Lasă un comentariu