Vis sfarsit decembrie

Eram pe o banca, vorbeam cu Mircea printr-un telefon antic (cel cu manivela), tineam cutia in brate. Un barbat a incercat sa-mi smulga cutia.

Am ajuns in fata unei universitati eram programati toti sa vorbim separat cu rectorul, fiecare la o anumita ora, eu eram la 10:00. Am urcat multe scari, era o coada lunga, o fata statea in genunchi pe scari, s-a suparat ca nu stateam la coada.

Am intrat in cladire, am vazut ca mai aveam timp, asa ca m-am dus la toaleta. Langa era un bar in incinta universitatii, barmanul a intrat dupa mine in baie. Cumva am reusit sa scap de el.

La iesirea din toaleta a aparut o usa, care inainte nu era, am deschis-o, am dat peste o alta lume, gen stapanul inelelor, cladiri inalte, cu turnuri ascutite, unele intrau in nori, pe mai multe niveluri. Acolo am gasit un barbat cu cioc, bine facut, mi-a spus ca vrea sa se roage cu mine. Am avut in duhul ca ma place mai mult decat pe o sora, i-am spus ca doar ne rugam nimic altceva. Nu imi placea compania lui, dar stiam ca se gandea la mai mult de o rugaciune. Am intins amandoi mainile in sus le-am unit formand litera A, asa ne-am rugat.

Cand s-a terminat il vad pe fr. Florin, fug spre el, isi deschide bratele si imi pun capul pe pieptul lui, a fost ca un tata care isi strangea la piept copilul. I-am spus sa ne rugam si a fost de acord, doar ca a zis sa ne rugam toti trei.

Aceasi forma de rugaciune cu mainile unite, am gasit in mana mea un cotor de mar, nu mancasem tot fructul. L-am aruncat in sus, fr. Flirin spune uite o mana atarnata, in directia unde aruncasem cotorul. O vad si eu de la incheietura in jos, era imbatranita, de barbat. Am crezut ca e un mort, dar a prins cotorul, si a intinerit. De sus unde era mana se apleaca peste balustrada patru barbati.

Ii chemam la noi sa ne rugam impreuna. Acum eram sapte. Aceasi metoda de rugaciune. La final fr. Florin a spus va trimit doi cate doi sa vorbiti in lume. Pe mine m-a pus impreuna cu barbatul cu care ma rugasem prima data, eu vroiam cu cineva din cei patru nou-veniti.

Am privit cum ne-am departat fiecare, barbatul acela m-a strans in brate, eu n-am reactionat, nu a fost aceasi strangere tata-fiu ci am simtit pasiune in strangerea sa. Ma gandeam ca fr. Florin a ramas singur, el cu cine se va duce i n lume?

Am intrat din nou in universitate, cand am iesit afara ploua zdravan.

Eram undeva vis-a-vis de Plaza cu Samy in brate. Trebuia sa iau tramvaiul. Am vazut ca urma sa ajunga in statie. Am traversat nu pe trecere pe refugiul de tramvai. A ajuns tramvaiul in statie, a deschis usile, in loc sa ma urc traversez inapoi, prima data mi-am cumparat bilet, inca o data traversez si ma uit la masina de politie parcata langa ghereta de bilete. Avea numere de Dambovita.

Ma urc in tramvai, ma asteptase, eram tot cu Samy in brate stateam langa scara, cineva ma intreaba de ce nu inaintez, i-am spus ca nu vreau sa ma inghesui. Usile erau deschise pe jumatate, de la mijloc un sus erau deschise. De doua ori era sa cad din tramvai afara pe usi, ma tibeam cu putere de bara, Samy era in siguranta.

Posted in Rugaciune | Lăsați un comentariu

Vis 16 decembrie

Aveam o casa cu stalpii infipti in nisip aproape de mare, nu stiu daca era a mea sau a parintilor mei, si ei locuiau acolo cu Samy.
Am mers cu Mircea pe malul marii, ne tineam de mana, am vazut marea mai zbuciumata, dar oamenii inotau in ea. Deodata m-am privit, aveam o rochita pe mine, mi-am dorit sa intru si eu in mare. In clipa aceea am vazut marea despicata in doua, ceilalti oameni, chiar si Mircea nu vedea, se forma un drum, zidurile erau uriase, nu stiu daca cat un bloc de 10 etaje sau mai mare, incapea pe latime cam 3 oameni.

I-am spus lui Mircea gata vine sfarsitul, hai sa urcam sa-l luam pe Samy, sa urcam repede. Cand am ajuns in casa a vrut sa faca bagajul, dar l-am luat pe Samy si i-am spus nu e timp, avem doar pana se formeaza drumul, am mai aruncat o privire spre mare si am plecat fara sa le spunem nimic parintilor mei.
Am urcat niste trepte de lemn, am ajuns la drumul principal. Mi-am adus aminte ca mai avusesem un vis cu marea despicata, si atunci venea sfarsitul lumii, eram singura si scaparea era sa merg pe munte.
Am intrebat pe o femeie incotro e muntele in dreapta sau stanga, mi-a spus dreapta, dar e deal, si acolo pe care parte a drumului e muntele, pe ambele parti.
Il duceam pe Samy, nu stiu de ce nu Mircea, am pornit spre dreapta, ma tot gandeam ca marea despicata o fi lumea impartita la dreapta si la stanga, dar marea ar fi inghitit pe loc tot panantul.
Am ajuns langa un bancomat, am vazut ca mai aveam 35 de lei pe card, mi-am spus asta se intampla acum (in realitate atat mai am pe card). Am vazut dealuri la dreapta si la stanga, in stanga avea o padurice, in dreapta am vazut un cimitir ortodox si o manastire de calugari. Mircea a inceput sa-mi spuna ceva de calugari si suna parca tatal meu vorbea. Eu am tacut nu am comentat nimic, pana a coborat un calugar, parea destul de important, a vorbit ceva cu Mircea, el vroia sa ne refugiem acolo, l-am intrebat cat de inalt e dealul, nu mi s-a parut destul de inalt.
Am mers mai departe si am ajuns la ses, acolo ne-am oprit in fata unui magazin, din spate o aud pe mama vorbind, de ce am plecat fara sa-i anuntam, fara sa luam lucruri pentru Samy si ce caut aici, in magazinul asta sunt doar esarfe si masti de carnaval.
M-am gandit pe loc la oameni falsi chiar daca mastile erau bleu, atunci mi-am adus aminte ca la tara e un deal mai inalt decat cele vazute aici.
M-am trezit la tara, in curte, am intrat in casa, fiecare si-a luat haine, mancare, eu il aveam pe Samy in spate, mi-am luat un cutit de argint, lama era mai mare decat palma mea, m-am gandit de vine ursul, mistretul il voi omori, sa-l apar pe Samy. Pe la jumatatea dealului ne-am intalnit cu Tavi, unchiul lui Mircea, era imbracat in negru, pantaloni, sacou, subtiri de vara, ducea o geanta transparenta cu fermoar, fara manere. L-am intrebat ce duce acolo, mi-a zis biblii, era una mica cu fermoar, alta mare fara fermoar ambele Cornilescu. Am intrebat ce e asta? era o carte cu coperti negre in forma de jumatate de cerc, ca litera D, mi-a zis ca e biblia dupa Lev Tolstoi. El a disparut, n-a mai urcat cu noi in padure.
Am urcat dealul, incepuse sa vina zapada, am intrat in padure, aveam hainele de iarna pe mine, fusta groasa, si pe Samy in spate.

M-am trezit intr-un satuc mexican, am cazut cum niste banditi cu pistoale controlau satucul, ii subjucau pe oameni, le luau banii, ii robeau. Conduceam o caruta trasa de doi boi inchisi la culoare, cu coarne mari. I-am vazut pe banditi, am mers cu spatele cu caruta, am intrat intr-un hambar gol.
Cand a inceput sa fie mai umbra am vazut ca nu mai erau doi boi, ci un magar gri, care ma privea in ochi, apoi sub ochii lui, la coltul sub tampla am vazut ca mai avea un ochi de ambele parti, in total patru, avestia erau mici si albastri ca de porumbei.
M-am gandit la Domnul Isus care a mers calare pe magar si m-am bucurat ca aveam un magar gri.
Banditii m-au urmarit, in acea clipa toti oamenii din satuc au fugit cu cate o valiza, unii pe boi, altii in carute, altii pe jos. M-am bucurat ca s-au eliberat. M-au intrebat ce ai in spate in butoaie, ma gandeam ca o fi vin, dar nu stiam ce am.
Erau goale butoaiele, am vazut ca erau noi, nefolosite. Din unul a iesit unul ramas in urma cu valiza in mana, in timp ce fugea i s-a desfacut valiza, au cazut hainele, s-a oprit sa-si puna hainele in valiza si a vazut un bilet la loto pe care scria castigator, l-a ridicat si in loc sa fuga cu el, sarea in sus de bucurie, pana l-a ajuns banditul si si-a scos pustolul.
M-am trezit.

Posted in Rugaciune | Lăsați un comentariu

Durere

Am trait un sentiment nou, nu de parca n-as fi indurat pana acum durere. Marti unii au sarbatorit boboteaza, eu m-am dus sa ma intalnesc cu Hristos, fara sa-mi pese de ce faceau restul, nu sunt pocaita de multa vreme, dar ma gandesc daca primii crestini (evanghelici) sarbatoreau botezul Domnului, mai lipsea sa aducem acasa apa sfintita.

Am simtit o tristete, fusesem data la o parte dintr-o lucrare (nu definitiv, dar atunci ma inlocuise cineva care ajunsese mai tarziu), m-am rugat sa-mi dea o bucurie, stiu ca toate lucreaza spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, chiar si tristetea si durerea. Dar asa am putut sa vorbesc cu Tatal, sa ma rog, am inteles ca asa a fost mai bine.

Am fost foarte fericita cand am vazut-o pe M. venind cu un sal pe cap, dar m-am intristat cand si-a dezvelit capul si a ramas cu parul la vedere.

De mult ma rugam ca Domnul sa ma ridice pe treapta si a facut-o, simt ca m-am maturizat, a venit cu durere si plansete.

Domnul mi-a dat sa simt o parte din durerea Sa (sunt sigura ca un om nu rezista la toata) atunci cand vine in biserica, dar n-are cu cine vorbi, vrea sa ne stranga in brate, dar nu am venit la biserica pentru El.

Esti parinte? Cum ar fi sa fii in camera cu copilul tau, iar el sa scrie sms-ri, sa se joace, sa vorbeasca la telefon, cand tu ai vrea sa vorbesti cu el. Ai vrea sa-l strangi in brate, sa-l saruti, dar el nici nu te baga in seama, te respinge, isi ia o jucarie (idol) si petrece timp cu ea. Il suni sa vorbesti la telefon, dar acesta e mereu ocupat. Si iata ca se imbolnaveste, are nevoie de bani, are o problema si iata ca isi aduce aminte ca are un parinte la care sa apeleze. Cum crezi ca se simte Domnul Isus cand mergi tu la biserica? Cum se simte cand vrea sa vorbeasca cu tine, are cu cine?

Am inteles (o parte) din ce inseamna sa tii o durere pe care sa nu o poti impartasi nimanui. Domnul Isus de la o anumita varsta ( frageda ma gandesc, la 12 ani a ramas in templu) a stiut ca  are sa fie biciuit, batjocorit, crucificat pentru pacatele noastre, a trait zi de zi cu acest gand.

Este greu sa stai departe de copilul tau. Am simtit de cateva zile o durere pentru pacat, o durere pentru ce se intampla in biserica, tu cand mergi la biserica te bucuri ca te vezi cu sora x si fratele y? Sau mergi pentru Hristos?

Reusesti sa faci deosebire intre a te intalni cu Hristos si a merge la biserica? El este si pe strada si in masina/tramvai/autobuz…cum esti tu in afara bisericii? Mai poate sta Domnul langa tine?

In aceasta clipa imi doresc sa nu ii mai provoc lacrimi Mantuitorului meu, doresc sa-i aduc un zambet, doresc sa vin la El fara sa-i cer anumite lucruri, vreau sa ma elibereze de tot ce ma leaga de acest pamant, chiar de ar insemna durere si suferinte.

Ajuta-ma Doamne sa nu Te iubesc cu vorba, ci cu toata fiinta mea, sa-ti pot oferi tot ce mi-ai cere, iarta-ma pentru toate lacrimile care ti le-am provocat.

Posted in Rugaciune | Lăsați un comentariu

Unde este Hristos

Il caut in biserica, dar ades dau peste crestini emancipati ce au impletit Sangele cel Sfant cu datini si obiceiuri. Decembrie, afara zapada, inauntru zapada. E rece afara, e rece si inauntru. L-am vandut pe Hristos, nu, nu pentru cativa arginti, ci pe o poza pusa pe facebook alaturi de un copac verde, caruia ia-i atarnat beteala, globuri si stele. Unde este Hristosul crestine?

Ati adus datina in biserica, pana nu demult poporul lui Dumnezeu aducea daruri pe inaltimi, astarteelor si baalilor, zodiilor si copacilor mereu verzi, si-au trecut copiii prin foc, astazi nu este sarbatoare de nasterea Domnului fara beteala, globuri, stelute in biserica. In mijloc troneaza un brad, stiluzat sau nu, el este centrul atentiei, l-am vandut pe Hristos pentru un miros de brad, unde este Hristosul?

Colindam, colindam…astazi este Craciun…off si va mai mirati de copiii care au schimbat sarbatoarea nasterii minunate pe liste de cadouri sofisticate. Am uitat de darul de nepret ce l-am primit la Golgota pe o cutie impachetata in hartie rosie cu un mos cu barba alba, unde este oare Hristosul?

Afara ninge, inauntru ninge, printre atatea cordelute si bentite, mai zaresti o naframa, dar e sarbatoare si pana si panglicuta e uitata, doar am epuizat de atatea repetitii de cor, famfara, orchestra, grupuri de inchinare, ce este afara este si inauntru, a ramas la usa Hristosul, pana si ingerii asteapta sa intre, dar nu pot. Unde este Hristosul?

Pe scena se perinda picioare descoperite sprijinite pe niste inaltimi, zulufi colorati zburatacesc sagalnic pe obraz, cu caoul invelit intr-o ata, inalta laude cerului, iar gandul zboara la noua rochie ce o va purta la mall, la cinema la un film crestin. Si dupa trei ore de popcorn si suc a ramas cu un singur gand, alearga dupa lucruri de nimic. Pacat c-a uitat ca totul e desertaciune, pacat ca a castigat lumea de si-a pierdut sufletul. Unde este Hristosul?

Inchide ochii, pune-te pe genunchi, plangi, vorbeste caci te asculta. El n-a frant o trestie rupta, iubeste o inima sincera. Hristos traieste, Hristos exista, cauta-L si ti se va descoperi.

Posted in Rugaciune | Lăsați un comentariu

Un an de la binecuvantare

A trecut un an de cand Dumnezeu si-a implinit fagaduinta si ni l-a daruit pe Samy. Dumnezeul meu niciodata nu a dat inapoi, El a fost si este alaturi de mine, chiar si atunci cand ma simt cateodata ca ma lupt singura, El este credincios in toate promisiunile si niciodata nu m-a dezamagit.

Chiar si in vise ii simt prezenta, cand am cerut Sangele Mantuitorului azidimineata peste mine, Samy si Mircea, i-am simtit caldura in tot trupul meu.

image

Posted in Rugaciune | Lăsați un comentariu

Vis de astazi, dimineata

Ieri inainte de culcare m-am rugat ca Dumnezeu sa-mi vorbeasca prin vis si sa nu-l uit.

Eram cu Mircea intr-o cladire care avea o curte interioara, pe hol niste copii se jucau cu niste jucarii, gen spiderman, eu am vazut ca erau vii, vorbeau si ii invatau la rele, cand au vazut ca am observat s-au uitat incruntat la mine, apoi s-au prefacut ca nu misca. Copiii i-au aruncat la wc si au tras apa.

Am strans niste bile albastre (intelesesem ca in ele este o putere, nu stiam inca care), niste guma de mestecat rotunda si alba, o pasta mica de dinti alba.

L-am luat pe Mircea de mana, i-am spus sa mergem in curtea interioara, sa gasim mai multe bile albastre, i le-am aratat pe ale mele, le tineam ascunse in buzunar. Am gasit doar doua bile si am plecat din locul acela cu Dojo-ul.

In Dojo intre sofer si mine s-a deschis o cutie in care ar fi incaput 4 bile. Dupa ce am pus cele 4 bile masina a inceput sa zboare deasupra drumului, dar ceilalti nu au observat, zbura foarte jos.

In oglinda retrovizoare am vazut o masina mica, neagra, sport, cu geamuri fumurii, care prinde viteza (nu stiu marca nu ma pricep), care zbura cu viteza. Ne urmarea, aveam in duhul ca este cel rau. Vroia sa ne prinda, erau multe masini pe drum, am vrut sa ajungem intr-un loc, dar drumul era blocat, politistii ne-au spus sa ocolim. Politistiil-au incetinit pe cel rau.

Am ajuns intr-o cladire, vroiam sa ma epilez, dar cand m-am privit in oglinda mi-am dat seama ca n-am nevoie. Am intrat in salon, in camera, cosmeticeana mi-a zis ca o sa inceapa cu pensatul. Mi-a pus peste sprancene un sablon cu forme de sprancene (era o foaie alba subtire care avea decupate forme de sprancene), a gasit cea care mi se potrivea. Atunci a intrat un barbat in salon, s-a asezat pe patul alaturat, i-am spus sa astepte, dar tipa mi-a spus ca e ok. Cu ochii mintii am vazut in sala de asteptare doi homosexuali care vroiau sa intre. M-am ridicat, am iesit din camera.

Am vrut sa ies din cladire, dar gradina care inconjura cladirea avea acum pereti de geamuri, ca o sera, am cautat pe unde sa ies, cum vedeam un geam sau o usa in dreptul ei aparea cel rau in persoana.

Mi-a spus ca nu ma lasa sa ies afara, caci daca ies voi zbura in sus si el nu vrea asta, el ma vrea pentru el.

Imi vorbea de departe, stiam ca am bilele albastre in buzunar, dar nu am atins locul.

A aparut Mircea langa mine. Cel rau s-a apropiat si zbura fata in fata cu mine, nu era urat, dar avea o uratenie de rautate, era totul negru, cu haine cu tot.

Mi-a spus ca sa iesim trebuie sa ma intepe si sa fiu a lui. Mi-a intins in mana un fel de pioneza uriasa, diametrul imi incapea in palma, era de culoare rosiatica. Mi-a spus ca doar asa imi da drumul.

I- am spus sa-mi dea pioneza ca nu vreau sa ma intep aici. Aveam de gand sa fug la masina cum ieseam afara.

Afara era o alee in fata cladirii si gradinii, de o parte si cealalta  erau mese si scaune, oamenii mancau. Observam cum niste fete frumoase luau lumea de pe strada si o convingea sa vina la masa. Isi dadeau cartea de credit, erau de acord cu fiecare plata. Daca le zambeau, iar lor le placea erau taxati, o anumita suma o incasa restaurantul, in acelasi timp pe ecran in partea dreapta se vedea ca fetele incasau un comision din suma incasata de restaurant.

La unele persoane le punea o panglica verde, le facea un nod pe mana, altii acceptau un inel ce parea de aur, dar era tinichea, cand le aducea mancarea ii taxa, le oferea tot mai multa mancare, iar ele primeau tot mai multi bani.

Mircea nu vedea nimic din ce se intampla. Il tineam de mana, iar in cealalta mana aveam pioneza intre primele trei degete.

Le-am intrebat pe fete de ce fac asta, dar doar mi-au zambit malefic. Mi-am dat seama ca lucreaza pentru cel rau.

Atunci mi-a rasunat in ureche cuvantul “bold”, care stiam ca inseamna boldul pacatului pe care il tineam in mana.

Cel rau era inca in gradina si striga: ce faci, nu te intepi?

Am aruncat pioneza si am fugit amandoi in masina, stiam ca ne va urmari.

Stiam ca exista cateva piste de lansare cu care am fi zburat. Ne-am dus la prima, cea mai apropiata, dar era o pista falsa, cei care urmareau un serial tv sau de cinema erau acolo, totul era un trucaj, nu zburau nicaieri, doar aparea un perete si ei erau tot acolo in spatele peretelui. Cei de acolo erau imbracati in gri.

Am continuat sa mergem cu Dojo sa cautam pista de lansare, stiam ca trebuie sa zburam, undeva departe in cosmos cu tot cu masina.

Nu mai tin minte daca am mestecat guma sau nu, dar stiam ca cel rau era pe urmele mele si ma urmarea furios.

M-am trezit si am visat din nou: eram tot in Dojo, tot cu Mircea, am ajuns la Betel, vroiam sa stau in fata si era o batrana draguta langa noi, care s-a dus la toaleta. In fata erau doi batrani, batrana s-a intors spre mine, a inceput sa-mi barfeasca batrana deosebita de langa noi, imi spunea numai rautati. Se asezase langa mine si a spus sa nu mai fiu prietena cu ea, am simtit invidie, posesivitate, barfa. M-am sculat, Mircea plecase de langa mine undeva in spate. Razand m-am asezat langa el, la margine.

Aveam in cunostinta ca sunt tot urmarita de cel rau, eram in Dojo. Am urcat in apartamentul parintilor mei, am deschis frigiderul, pe primul raft era scris fiecare ce a cumparat, sa nu manance altcineva, scrisul era cu creionul. Am cautat si sub alta mancare am gasit niste hamsii prajite in ulei, am verificat cu lista, nu apartineau nimanui, am muscat din painea care o aveam in mana si am scuturat hamsiile de ulei, apoi am mancat cateva.

M-am dus in camara, vroiam sa iau un gem, dar era plin de ceaiuri medicinale in cutii de carton albe, cu flori desenate, colorate, erau prafuite si cu molii peste. Am omorat din molii, am gasit un gem si am fugit cu painea si gemul la masina.

Am sunat-o pe Georgi sa o chem la scoala se preda ceva nou (era liceu), mi-a zis ca trebuie sa-i faca baie la copil. Am ajuns la scoala, ne-am pus in banca, sala era plina, dar am plecat caci eu stiam ceea ce se preda si ma plictisea.

Am vazut pe drum ca oamenii mergeau cate 2-3, dar venea cate un animal si il manca pe cate unul, pe noi nu ne ataca, caci eram in masina. Am vazut-o pe mama lui Georgi, i-am spus sa aibe grija, atunci s-a napustit un leu si a atacat-o.

Posted in Rugaciune | Lăsați un comentariu

Lupta mea

Domnul mi-a spus pana nu ma voi curata sa nu mai mijlocesc pentru altii.

De ceva timp ma lupt cu niste duhuri care devin tot mai puternice atunci cand parintii sau sotul ma acuza de rezultatul lor, fara sa inteleaga ca aceasta lupta nu se castiga la clipeala ochilor, cum as putea sa le vorbesc de duhuri cand ei nu accepta niste lucruri minime.

De cand am ramas insarcinata, pana m-am oprit din alaptare la 11 luni fara o saptamana, am tot acumulat o gramada de kg, cam 30 de kg. Dupa ultimul alaptat, noaptea, ma cuprindea o foame de lup, apoi ma simteam vinovata fiindca am cedat.

Ce duhuri sunt? Duh de imbuibare, duh de lacomie, duh de pofta de mancare, duh de ingrasare si nu in ultimul rand cel mai puternic dintre ele duh de curvie. De ce il numesc de curvie? Esau a fost numit curvar fiindca si-a vandut dreptul de intai nascut pentru un blid cu linte.

Am incercat sa le mustru dar sunt foarte puternice, fiecare jignire legata de aceste aspecte pe care o primeam se sfarsea cu lacrimi de tristete in camaruta mea, iar ei radeau si deveneau tot mai puternici.

Ieri cand ma intorceam acasa eram singura in masina si am inceput sa cant in limbi, ba sa vorbesc, mi-a spus ca m-a rascumparat cu sangele Sau, am primit talmacire in vorbire, mintea mea apartine lui Hristos, cugetul meu apartine lui Hristos, sufletul meu apartine lui Hristos, la fel si trupul meu apartine lui Hristos.

Domnul sa ma ajute sa biruiesc in lupta aceasta. Multi mi-au spus ca e o capcana a celui rau ca sa nu mai mijlocesc pentru altii, dar eu am primit o confirmare clara ca e voia Domnului, este templul Duhului Sfant.

Num 11:33 Pe cand carnea era inca in dintii lor, fara sa fie mestecata, Domnul S-a aprins de manie impotriva poporului; si Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava pentru ca acolo au ingropat pe poporul apucat de pofta.

Posted in Rugaciune | Un comentariu