Vis de duminica 25.10

Eram in bucatarie, a venit la geam (eu stau la 4) o femeie bruneta, stiam ca e urmarita de cel rau, avea ceva cu negru peste buze ca un sal. I-am spus ca nu o pot primi, aveam pe masa o paine fara colturi, partile din capete erau uscate, iar restul era moale si un strugure mov, cu boabele mari cat prunele, mi se parea ciudat si nu vroiam sa-l mananc.  I-am dat ciorchinele si colturile uscate, i-am spus: sa-ti aduci aminte de binele care ti l-am facut.

Stiam ca cel rau ma urmareste si pe mine, m-am ascuns intr-o pivnita, dar m-a gasit, m-a scos la lumina pe o iarba verde. L-am vazut avea o roba neagra, era batran si urat. Cu el erau femei si barbati batrani, cu robe de culoare un pic mai deschisa.

Batranii acestia m-au inconjurat la o distanta de vreo 2-3 m, stiam ca vor sa ma omoare pe mine si copilul din pantece, mi-au spus. Capetenia a dat ordin, batranii si-au scos o bagheta ca de vrajitor si au tintit spre mine, a pornit in acelasi timp un fascicol luminos, continuu, diametrul era cel al baghetei, spre mine, eu mi-am pus bratele in jurul pantecelui sa protejez copilul. Cand era la un mm de mine sa ma atinga fascicolele s-au intors impotriva lor, fiecare a cazut pe spate.

A spus cel rau asa deci, bine, stiti ce aveti de facut. Batranii si-au pus deoparte baghetele, doua degete si le-au bagat in gura (aratator si mijlociu) ca si cum ar vrea sa vomite, acum venea spre mine cate un fascicol verde, diametrul era cel al gurii lor, stiam ca e otravitor, dar nu mi-am luat mainile sa ma feresc pe mine. Ca si prima data s-a intors impotriva lor, daramandu-i.

In aceea clipa am vazut sub mine niste placi de gresie mari, cum apareau si se uneau una langa alta, aratau ca niste pietre, doar ca erau drepte, aveam un diametru de 1-2 m in jurul meu, au aparut pentru fiecare batran in dreptul lui un stalp, ca o roata zimtata, alb, iar deasupra s-a format o cupola. Au aparut ziduri unite cu stalpii, eram protejata si nu puteau intra.

Am pus apa la fiert, stiam ca trebuie sa nasc. M-am pus pe jos, pe acele pietre, am nascut spre surprinderea mea rapid si fara dureri, copilul era alb, nu brunet ca in celelalte vise, era foarte frumos. I-am dat lapte. Ma gandeam la Mircea, parinti si Samy unde sunt.

Vis duminica 18.10

Eram in brate cu un copil brunet, pielea mai inchisa, avea o rana deschisa fix unde se termina parul si incepe fruntea, la jumatate, se vedea sange, dar nu sangera. Avea mainile in jurul cefei mele, stiam ca trebuie sa ajung undeva. Eram intr-o cladire inalta, am privit afara, am vazut o duba alba.

Am ajuns in zona respectiva, dar era plin de cladiri, nu mai vedeam masina, am intrebat un barbat care m-a ghidat. Lumea astepta jos, o soferita incerca sa intoarca duba alba. M-a oprit sa ma sui, mi-a spus ca o savomite copilul si eu ma pot urca fara copil. Am refuzat.

M-am trezit cu Mircea ca mergem la Betel, numa ca ajunsesem intr-un subsol, eram pe un culoar, care avea in ambele parti camere. Stiam ca venise prigoana pentru crestini.  Am intrat intr-o camera, acolo l-am vazut pe Alex I., Valentin si Dorina din cor. Nu existau scaune era o banca ca la copii jos unde e pianul. Alex a spus sa cantam, era o cantare crestina pe care o stiam, am inceput sa cant tare cu toate ca n-am ureche muzicala, dar m-am mirat ca numai eu ma auzeam, cand am privit in jur toti deschideau gura dar mimau fara sa scoata un sunet. I-am intrebat de ce nu cantati. Atunci Alex a pus aratatorul la gura facand ssst, dincolo se roaga, sa nu-i deranjam. Am spus pai sa ne rugam si noi, mi s-a raspuns nu.

Atunci s-a auzit Hava Nagila, s-au ridicat spunand ca vor dansa. Stiam cum se danseaza, am spus ok, eram fata-baiat-fata-baiat, langa mine in dreapta era Mircea, in stanga Valentin. Valentin s-a apropiat de mine sa ma pupe (dar in dans se prefac), l-am impins cat am putut si m-am oprit, toti se pupau pe obraz unul cu altul, Mircea n-a vrut sa iasa din hora, eu m-am dus si m-am asezat pe banca. Nu intelegeam ce vad.

Papusa, vis

Eram in casa, cea din Drumul Taberei, am vazut o papusa mai ciudata. Am pus mana pe ea si mi-am dat seama ca este cel rau, se misca, vorbea, radea ironic.

Am pus creatura pe masa, mi-am pus ambele maini peste pieptul ei, am inceput sa mustru, cand rosteam numele Domnului Isus, se incrunta, scotea niste zgomote, apoi radea sarcastic ce crezi ca o sa reusesti singura?

Mircea a ajuns acasa si a vazut toata scena, dar el spunea ce-i fac papusii, el nu auzea cand vorbea sau cand se misca, mi-a spus ca nu ma ajuta.

Au venit si parintii mei acasa si au strigat sa las copilul in pace ca-l omor, el il vedeau ca pe un copil, m-au batut ambii pe spate, m-au tras de par (cred), sa-i dau drumul, dar nu m-am lasat.

M-am vazut singura, fara ajutor, am observat ca oasele i se slabeau, cand am inceput sa istovesc, cu o mana l-am tinut, cu cealalta mi-am luat Biblia mea cu fermoar si i-am pus-o pe piept, apoi am inceput sa rostesc mustrarile si numele Domnului Isus.

Am stiut ca au trecut trei ore, am vazut ca toate oasele i s-au topit, era o chestie moale, dar nu m-am lasat pacalita, stiam ca are inca suflare, Mircea radea ca inca incercam sa mustru, dar eram prea istovita. Se facuse ziua. Mi-am luat celularul (la tara mi l-am schimbat cu unul fara internet, dar care se aude bine pe telefon, de la sora mea, dar toata agenda a ramas in celalalt), am vrut sa-l sun pe fr. Florin, dar nu aveam nr. lui. Am gasit nr. fr. Tonea, apoi am vazut ca era ceasul 8:02 dimineata, am spus ca e prea devreme sa-l sun.

Eram epuizata, l-am rupt in doua parti, nu stiu daca capul si restul corpului, sau juma-juma, am deschis geamul din camera, cel fara plasa, o parte am aruncat-o in stanga si o parte in dreapta, cat am putut eu de departe.

Am inteles

Motivul pentru care mi s-a furat portofelul… la Lugoj eu nu i-am vorbit pastorului de la Harul, am gresit m-am temut de oameni in loc de Domnul. Multumesc lui Dumnezeu ca a fost doar atat, multumesc ca am inteles motivul, multumesc ca Dumnezeu pedepseste fiii.

Domnul mi-a spus lucrezi, lucrez cu tine. Da Domnul meu asta astept si vreau sa Te folosesti de mine.

Acum am pace si liniste, pot dormi linistita.

PS:am facut o rugaciune Domnului sa ma duca in vis/rapire sufleteasca intr-un loc. Daca Domnul va voi.

De marti

Am trecut prin ceva neplacut care nici macar acum nu-mi vine sa cred ca e real, cineva cand m-am dat jos din microbuzul cora sa merg spre biserica (folosesc microbuzul doua  fiindca sunt gratuite ajung mai greu dar este o binecuvantare) mi- a furat portofelul cu buletinul, carnetul de conducere, cardul de sanatate, salarii, cheile masinii, si banii (pentru zeciuiala si consultatia de doctor). Pentru mine in situtia mea a fost o lovitura grea, mama m-a sunat ca are nevoie de bani pentru lapte lui Samy, eu am nevoie de bani la doctor si inscriere facultate si cheltuieli uzuale, mai aveam si cartela de metrou si de ratb.

Initial am crezut ca erau si cheile de acasa fapt pentru care nu mai vroiam sa merg la biserica, acelea s-au gasit. M-am pus pe plans, cand am mai mare nevoie de bani cel rau trimite angajatul sau sa ma supere.

Am anuntat telefonic politia, m-am rugat, maine voi merge sa imi fac buletin cu ajutorul Domnului. Macar am reusit sa blochez contul.

Am intarziat, dar am ajuns la Betel, multumesc Domnului ca am stat la plan general, am putut sa bocesc si sa ma rog. Domnul Isus mi-a spus Eu sunt mai important decat actele si banii pierduti.

Stiu ca am un Dumnezeu mare ma gandeam ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu, chiar atunci cine vorbea in fata a spus acelasi lucruri.

Stiu ca am nevoie de Domnul si ca El sa lucreze. Ma incred in Domnul meu.

Timisoara partea a treia

A inceput sa ma doara rau de tot zona abdominala, ma gandeam la Lizzy, dureri in ambele parti, i- am spus lui Mircea trebuie sa stau jos, a venit fratele de pe scena sa ma inlocuiasca, stiam clar unde trebuie sa stau pe care scaun gol. M-am asezat langa Beni, nu il cunosteam, nu stiam cine este, cat este de pocait, aud aceste cuvinte Osea 1:7. Il intreb aveti Biblia? El raspunde scurt si taios nu. Eu, nici pe telefon? Se chinuie cu greu se urneste sa scoata celularul, de parca l-as fi pus la facut carmizi…imi intinde telefonul. Am vrut sa verific inainte caci Domnul ce vorbea era de mustrare mereu, dupa ce il citesc, subliniez pasajul si ii spun asta va spune Domnul. El cu lacrimi in ochi multumesc, nu-mi multumiti mie ci lui Dumnezeu. Fix in aceea clipa mi-au trecut toate durerile de parca nici n-ar fi fost acolo.

M-am intors la loc, nu mai aveam motiv sa stau pe banca.Eram fericit de cum a lucrat Dumnezeu si ce minune a facut. Simteam oboseala in fiecare intindere de picior.

S-a terminat programul, evenghelizare, predarea, predica, cantarea…am intrebat daca a mai ramas un pastor pe acolo. Mi se indica un pastor Filip de la Arad, il inteeb ce inseamna cuvantul primit si ma intreaba cum s-a intamplat, dupa reactia pe care a avut-o am crezut ca e baptist si nu crede in lucrarile Duhului Sfant, dar era penticostal. Mi-a spus ca e o sarbatoare evreiasca, dar acest lucru stiam, mi-a spus sa caut detlii pe google.

Mi-am luat inima in dinti m-am rugat daca Domnul vrea sa-mi descopere sa-mi scoata in cale un om. Asa l-am intalnit pe predicator m-a lamurit ca este vorba de Anul Nou, a spus sa ma rog ca Domnul imi va descoperi ce vrea, chiar in acele clipe am inteles ca urmeaza o alta etapa din viata mea.

Copiii au strans echipamentele, am luat o masa unii shaworme noi spaghete, si am pornit la drum, eu mi-as fi dorit sa dorm la Lugoj, poate dadeam peste pastor si ma si odihneam. Cu ajutoul lui Dumnezeu am ajuns toti teferi pe la 8 si trei minute eram in curtea bisericii gata de slujire.

Mi s-a intamplat sa-mi cad capul de obosealain biserica, seara am slujit multumim Domnului, chiar de as fi dorit sa dorm.

Totusi oboseala m-a ajuns si toat noapte de duminic si luni dimineata am vomat. Totusi aveam o bucurie care nu se poate descrie.

Fr. Florin m-a uns si s-a rugat la finalpentru mine, asta a fost o si mai mare bucurie.

Timisoara continuare

Pe la unu si ceva doua am ajuns in Timisoara, ce dor mi-a fost de orasul acesta, este amintirea inceputului relatiei mele cu Mircea, cu iz de inocenta si tinerete, multe s-au schimbat. Parcul rozelor. Baietii au descarcat masina, din motive medicale nu aveam voie sa-i ajut. Eu m-am plimbat prin parc sa gsesc o banca pe care m-as fi suit sa filmez, toate erau prinse si infipte bine in pamant/ciment. Dar am gasit o toaleta gratis, mare lucru.

Cele doua camere erau gata montate, l-am rugat pe un frate sa ma ajute si cu a mea, totul e bine si frumos, soarele dogorea, credeam ca ma prajesc instantaneu, intamplator unul din oamenii de la scena habar n-aveam de era baptist sau penticostal il rugam sa ne ajute cu bannerul. Mai tarziu il aud vorbind in ungureste cu colegul sau, ma reped eu zambind az Ur aldjon meg, adica Domnul sa te binecuvanteze. Si zambind intru in vorba cu el, ii povestesc ca Dumnezeu m-a adus din lume si toata povestirea chiar si de Duhul Sfant. Atunci el imi povesteste cum a fost botezat. In acele clipe au inceput sa ma piste mustele. L-am rugat sa ne rugam pentru vreme: stiu ca acesta este un semn ca va veni ploaie, dar te rog Doamne pune mana Ta peste noi, nu lasa sa cada ploaia, iti cerem norul din desert care proteja de arsita pe copiii Tai.

Cantaretii stiam cine vor fi, dar am aflat ca pastorul va fi Luigi Mitoi, eu cer detalii, se plimba mult pe scena, cum predica (detalii tehnice de urmarire).

Incep sa apara levitii, dar mai erau vreo doua ore pana la incepere, cer si eu sticla mea de apa, aflu ca cei din echipa mi-o consumasera, dar Lizzy cerea apa, multumim Domnului Catalin ne-a trimis dupa provizii. Am mers pe la umbra prin oras cu un frate.  Dupa o perioada am adus fiecaruia ce ceruse.

A inceput in final transmisia, inainte ne rugasem pentru ea, si eu personal l-am intrebat pe Dumnezeu de ce m-a chemat aici, mi-a zis Rosh Hosanna (nu stiu daca am scris corect). Stiam ca este o sarbatoare evreiasca, dar care…ce vrea sa spuna…

Soarele era inca dogoritor, ma rugam in continuu pentru acel nor, incepusem sa resimt oboseala, dar trebuia sa fiu la post, nu era nimeni sa ma inlocuiasca. Cam dupa jumatate de ora a aparut un nor si am simtit chiar bataia vantului, atat de mult am zambit la cer.

Nu stiu dupa cata vreme apare pastorul Luigi Mitoi, la un amvon usor, incepe si citeste din Cuvant eu m-am relaxat mi-am spus ca nu se va plimba si pot bea si eu o gura de apa. Dar in aceea clipa mi-a scapat jumatate de om in afara cadrului, in gandul meu a fost uite o greseala. Apoi l-am urmarit ca si cum doar o camera functiona. Pe la jumatatea predicii se intampla cev interesant….