Timisoara

Joi ma anunta sotul ca maine plecam la Timisoara se filmeaza Messangers cu un pastor care predica. Eu am spus din prima nu, am atata de invatat, ce nu e altcineva sa mearga, dar m-am rugat, am spus ca pe fr. Florin are cine sa-l filmeze, eu asa credeam ca el va predica. Dupa rugaciune Domnul imi spune Maleahi 7. Am inceput sa citesc fiecare verset nr 7 din Maleahi primul era pentru mine. Am inteles mustrarea si ca Domnul vrea sa plecam.

Il anunt pe Mircea gata plecam. Seara am facut rucsacul (bagajul), pentru o fata am avut un bagaj decent si micut. M-am chinuit pe drum, eram trei in spate, iar masina nefiind amerciana scaunele nu erau confortabile, dar am tacut.

Primul popas la un resturant fitos, mancarea n-a fost la inaltimea asteptarilor, am mancat mai bine la impinge tava de la Leu, (cred ca si mai ieftin), macar toaleta era decenta.

Apoi cautam cazare in Sebes primul hotel n-a fost sa fie apoi al doilea ne-am odihnit pentru vreo trei ore. Ora 7 micul dejun, incarcarea masinii cu echipamente, si pornire spre Lugoj.

Credeam ca vom porni direct la Timisoara, am strambat in sinea mea din nas cand am auzit ca mergem la o biserica baptista, pentru mine inseamna raceala (chiar de am cunoscut si unele pline de Duhul Sfant unde ma simt acasa). Intram in hol, pacea Domnului, simt o aroma de ciorba facuta la cazan. Spun in sinea mea ce bine miroase, chiar de mi se facuse foame intre timp si as fi mancat si eu cot la cot cu cei ce urmau sa mearga la ospat, am tacut de teama Domnului.

Am intrat in biserica, wow, am simtit prezenta lui Dumnezeu, ma uitam si miroseam pe Domnul, spuneam chiar de e o biserica baptista, de abia ma tin pe picioare, caut un loc sa ma rog, sa ingenunchiez in prezenta Domnului, nu puteai sta in picioare. Pe partea stanga primul rand al doilea scaun de la fereastra, m-am pus pe genunchi. Mi-a venit imediat vorbirea in limbi, stiam ca ceilalti erau preocupati de detalii tehnice asa ca sufletul meu se odihnea. Am primit talmacirea: am gasit pe multi dintre voi care se inchina la Baalii acestia se bizuie pe caii si carele lor, dar pe cativa v-am gasit destoinici sa va incredeti in Mine. Psalmul 20:7 cred ca acesta este versetul care l-am primit. Am vrut sa-i spun pastorului dar Catalin nu crede.

Dumnezeu a facut o minune cand dam sa plecam, pastorul ne cheama pe toti la masa, am spus ce mare esti Dumnezeul meu, nu am gandit macar, dar Tu m-ai hranit. La masa eram fata-n fata cu Ionel Tutac, l- am intrebat pe Dumnezeu care nume de biserica din apocalipsa i se potriveste, ma asteptam la un nume biblic dar am primit Erham, nu este un cuvant biblic, dar cand am cautat pe internet i s-ar potrivi descrierea. Ma rog ca Domnul sa ma ajute sa-i spun cele de mai sus.

Publicat în Rugaciune | Lasă un comentariu

prorocie 15 iunie luni

Am hotarat sa intru la judecata, v-am trimis prorocii Mei, dar n-ati luat seama. Va voi mai trimite un singur sol.

Judecata va incepe de la cap.

Am vazut in vedenie o caruta goala, in fata era trasa de un cal, in spate de un alt cal, nu se misca. Caruta este Betelul, iar biserica nu inainteaza, este dezbinare.

Publicat în Rugaciune | Lasă un comentariu

Vorbe aruncate la intamplare

Recent am stat sa analizez cateva cantari cunoscute in biserica, cu cata usurinta le rostim fara sa vedem capcana:

– in prezenta Ta ingenunchiez, chiar asa? Cati dintre noi ingenunchiem in momentul cantarii? Ori cei ce nu se pun pe genunchi nu recunosc ca Domnul este prezent in biserica, ceea ce e trist, ori se rostesc minciuni pocaite.

– chiar de m-ar arde, sa fiu mistuit: asa sa fie? Daca in momentul cantarii ar intra niste persoane care ne-ar spune Il recunosti pe Isus ca Mantuitor? Uite rugul treci sa fii ars. Cati ar da inapoi, numai cu cateva secunde inainte au rostit acele vorbe.

– Tie iti dau toata inima: chiar n-a mai ramas nimic care sa fie doar al tau? Esti dedicat 100% Lui? Il iubesti pe aproapele care vine in blugi, cu farduri, bijuterii, nespalat? Esti in stare sa te desparti de confortul de acasa sa lasi slujba, conditii si sa pleci intr-o zona uitata de lume sa-L vestesti pe Mantuitor, stiind ca maine poti fi decapitat, ars. Ai renunta la masina ta si sa mergi de acum incolo cu mijlocul de transport in comun?  Ce spui de emisiunea de la tv pe care o urmaresti, ce spui de viata din afara bisericii? Daca ar merge Domnul Isus alaturi de tine pe strada, la lucru/scoala, in familie, s-ar rusina sau nu?

Dumnezeu sa ne dea intelepciune si in vorbire.

Publicat în Rugaciune | Lasă un comentariu

Bucurati-va, iarasi zic bucurati-va

Am un Dumnezeu mare, o stiu, o cred, indiferent de ce spun cei din jur. Trec prin anumite probleme la care aveam cateva posibilitati: sa ma plang la toti cunoscutii, asteptand ajutorul omului, sa ma plang la Dumnezeu, aratand o fata posomorata, sa ma apropii de Dumnezeu si sa accept ceea ce a pregatit de dinainte sau sa nu fac nimic.

Prima zi au fost lovituri spirituale si pamantesti, eram foarta trista, nu vedeam nici o cale de scapare (inca nu am primit una). Dar Domnul lucreaza, a tacut, a vrut sa vada cum reactionez.

Si treptat-treptat Domnul m-a ajutat sa reiubesc postul si sa-mi dea puterea Sa, nu stiu daca in ochii bisericii este post fara milostenie, dar rugaciunea a crescut si vad cum Dumnezeu continua lucrarea.

Am bucurii ceresti in toate necazurile pamantesti. Printre rugaciunile inaltate a fost ca sa vad mana lui Dumnezeu si nu a omului ca va rezolva. Dumnezeu a inceput sa-mi redea visurile, pe care le tin minte, in vorbirea in limbi imi da talmacire (pacat ca bisrrica opreste prorociile), vedenii, intelepciune (recent Domnul mi-a explicat de ce Domnul Isus a spus sa iertam de 70 de ori cate sapte – raspunsul se afla in Geneza 4: 23, 24.

Am reinceput sa ma dedic Bibliei, am ajuns mai des pe la biserica, am plans mai mult in rugaciuni, dar am o bucurie pe care doar Duhul Sfant ti-o poate da.

Multumesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Publicat în Rugaciune | Lasă un comentariu

Prorocie primita astazi

In timpul primei rugaciuni Domnul mi-a vorbit: stati si rugati-va cu lacrimi, altfel veti manca din painea intristarii. Daca ati stii ce vremuri vin, ati sta in spartura, in genunchi rugati-va pentru tara.

Publicat în Rugaciune | Lasă un comentariu

Vis sfarsit decembrie

Eram pe o banca, vorbeam cu Mircea printr-un telefon antic (cel cu manivela), tineam cutia in brate. Un barbat a incercat sa-mi smulga cutia.

Am ajuns in fata unei universitati eram programati toti sa vorbim separat cu rectorul, fiecare la o anumita ora, eu eram la 10:00. Am urcat multe scari, era o coada lunga, o fata statea in genunchi pe scari, s-a suparat ca nu stateam la coada.

Am intrat in cladire, am vazut ca mai aveam timp, asa ca m-am dus la toaleta. Langa era un bar in incinta universitatii, barmanul a intrat dupa mine in baie. Cumva am reusit sa scap de el.

La iesirea din toaleta a aparut o usa, care inainte nu era, am deschis-o, am dat peste o alta lume, gen stapanul inelelor, cladiri inalte, cu turnuri ascutite, unele intrau in nori, pe mai multe niveluri. Acolo am gasit un barbat cu cioc, bine facut, mi-a spus ca vrea sa se roage cu mine. Am avut in duhul ca ma place mai mult decat pe o sora, i-am spus ca doar ne rugam nimic altceva. Nu imi placea compania lui, dar stiam ca se gandea la mai mult de o rugaciune. Am intins amandoi mainile in sus le-am unit formand litera A, asa ne-am rugat.

Cand s-a terminat il vad pe fr. Florin, fug spre el, isi deschide bratele si imi pun capul pe pieptul lui, a fost ca un tata care isi strangea la piept copilul. I-am spus sa ne rugam si a fost de acord, doar ca a zis sa ne rugam toti trei.

Aceasi forma de rugaciune cu mainile unite, am gasit in mana mea un cotor de mar, nu mancasem tot fructul. L-am aruncat in sus, fr. Flirin spune uite o mana atarnata, in directia unde aruncasem cotorul. O vad si eu de la incheietura in jos, era imbatranita, de barbat. Am crezut ca e un mort, dar a prins cotorul, si a intinerit. De sus unde era mana se apleaca peste balustrada patru barbati.

Ii chemam la noi sa ne rugam impreuna. Acum eram sapte. Aceasi metoda de rugaciune. La final fr. Florin a spus va trimit doi cate doi sa vorbiti in lume. Pe mine m-a pus impreuna cu barbatul cu care ma rugasem prima data, eu vroiam cu cineva din cei patru nou-veniti.

Am privit cum ne-am departat fiecare, barbatul acela m-a strans in brate, eu n-am reactionat, nu a fost aceasi strangere tata-fiu ci am simtit pasiune in strangerea sa. Ma gandeam ca fr. Florin a ramas singur, el cu cine se va duce i n lume?

Am intrat din nou in universitate, cand am iesit afara ploua zdravan.

Eram undeva vis-a-vis de Plaza cu Samy in brate. Trebuia sa iau tramvaiul. Am vazut ca urma sa ajunga in statie. Am traversat nu pe trecere pe refugiul de tramvai. A ajuns tramvaiul in statie, a deschis usile, in loc sa ma urc traversez inapoi, prima data mi-am cumparat bilet, inca o data traversez si ma uit la masina de politie parcata langa ghereta de bilete. Avea numere de Dambovita.

Ma urc in tramvai, ma asteptase, eram tot cu Samy in brate stateam langa scara, cineva ma intreaba de ce nu inaintez, i-am spus ca nu vreau sa ma inghesui. Usile erau deschise pe jumatate, de la mijloc un sus erau deschise. De doua ori era sa cad din tramvai afara pe usi, ma tibeam cu putere de bara, Samy era in siguranta.

Publicat în Rugaciune | Lasă un comentariu

Vis 16 decembrie

Aveam o casa cu stalpii infipti in nisip aproape de mare, nu stiu daca era a mea sau a parintilor mei, si ei locuiau acolo cu Samy.
Am mers cu Mircea pe malul marii, ne tineam de mana, am vazut marea mai zbuciumata, dar oamenii inotau in ea. Deodata m-am privit, aveam o rochita pe mine, mi-am dorit sa intru si eu in mare. In clipa aceea am vazut marea despicata in doua, ceilalti oameni, chiar si Mircea nu vedea, se forma un drum, zidurile erau uriase, nu stiu daca cat un bloc de 10 etaje sau mai mare, incapea pe latime cam 3 oameni.

I-am spus lui Mircea gata vine sfarsitul, hai sa urcam sa-l luam pe Samy, sa urcam repede. Cand am ajuns in casa a vrut sa faca bagajul, dar l-am luat pe Samy si i-am spus nu e timp, avem doar pana se formeaza drumul, am mai aruncat o privire spre mare si am plecat fara sa le spunem nimic parintilor mei.
Am urcat niste trepte de lemn, am ajuns la drumul principal. Mi-am adus aminte ca mai avusesem un vis cu marea despicata, si atunci venea sfarsitul lumii, eram singura si scaparea era sa merg pe munte.
Am intrebat pe o femeie incotro e muntele in dreapta sau stanga, mi-a spus dreapta, dar e deal, si acolo pe care parte a drumului e muntele, pe ambele parti.
Il duceam pe Samy, nu stiu de ce nu Mircea, am pornit spre dreapta, ma tot gandeam ca marea despicata o fi lumea impartita la dreapta si la stanga, dar marea ar fi inghitit pe loc tot panantul.
Am ajuns langa un bancomat, am vazut ca mai aveam 35 de lei pe card, mi-am spus asta se intampla acum (in realitate atat mai am pe card). Am vazut dealuri la dreapta si la stanga, in stanga avea o padurice, in dreapta am vazut un cimitir ortodox si o manastire de calugari. Mircea a inceput sa-mi spuna ceva de calugari si suna parca tatal meu vorbea. Eu am tacut nu am comentat nimic, pana a coborat un calugar, parea destul de important, a vorbit ceva cu Mircea, el vroia sa ne refugiem acolo, l-am intrebat cat de inalt e dealul, nu mi s-a parut destul de inalt.
Am mers mai departe si am ajuns la ses, acolo ne-am oprit in fata unui magazin, din spate o aud pe mama vorbind, de ce am plecat fara sa-i anuntam, fara sa luam lucruri pentru Samy si ce caut aici, in magazinul asta sunt doar esarfe si masti de carnaval.
M-am gandit pe loc la oameni falsi chiar daca mastile erau bleu, atunci mi-am adus aminte ca la tara e un deal mai inalt decat cele vazute aici.
M-am trezit la tara, in curte, am intrat in casa, fiecare si-a luat haine, mancare, eu il aveam pe Samy in spate, mi-am luat un cutit de argint, lama era mai mare decat palma mea, m-am gandit de vine ursul, mistretul il voi omori, sa-l apar pe Samy. Pe la jumatatea dealului ne-am intalnit cu Tavi, unchiul lui Mircea, era imbracat in negru, pantaloni, sacou, subtiri de vara, ducea o geanta transparenta cu fermoar, fara manere. L-am intrebat ce duce acolo, mi-a zis biblii, era una mica cu fermoar, alta mare fara fermoar ambele Cornilescu. Am intrebat ce e asta? era o carte cu coperti negre in forma de jumatate de cerc, ca litera D, mi-a zis ca e biblia dupa Lev Tolstoi. El a disparut, n-a mai urcat cu noi in padure.
Am urcat dealul, incepuse sa vina zapada, am intrat in padure, aveam hainele de iarna pe mine, fusta groasa, si pe Samy in spate.

M-am trezit intr-un satuc mexican, am cazut cum niste banditi cu pistoale controlau satucul, ii subjucau pe oameni, le luau banii, ii robeau. Conduceam o caruta trasa de doi boi inchisi la culoare, cu coarne mari. I-am vazut pe banditi, am mers cu spatele cu caruta, am intrat intr-un hambar gol.
Cand a inceput sa fie mai umbra am vazut ca nu mai erau doi boi, ci un magar gri, care ma privea in ochi, apoi sub ochii lui, la coltul sub tampla am vazut ca mai avea un ochi de ambele parti, in total patru, avestia erau mici si albastri ca de porumbei.
M-am gandit la Domnul Isus care a mers calare pe magar si m-am bucurat ca aveam un magar gri.
Banditii m-au urmarit, in acea clipa toti oamenii din satuc au fugit cu cate o valiza, unii pe boi, altii in carute, altii pe jos. M-am bucurat ca s-au eliberat. M-au intrebat ce ai in spate in butoaie, ma gandeam ca o fi vin, dar nu stiam ce am.
Erau goale butoaiele, am vazut ca erau noi, nefolosite. Din unul a iesit unul ramas in urma cu valiza in mana, in timp ce fugea i s-a desfacut valiza, au cazut hainele, s-a oprit sa-si puna hainele in valiza si a vazut un bilet la loto pe care scria castigator, l-a ridicat si in loc sa fuga cu el, sarea in sus de bucurie, pana l-a ajuns banditul si si-a scos pustolul.
M-am trezit.

Publicat în Rugaciune | Lasă un comentariu