Vorbe aruncate la intamplare

Recent am stat sa analizez cateva cantari cunoscute in biserica, cu cata usurinta le rostim fara sa vedem capcana:

– in prezenta Ta ingenunchiez, chiar asa? Cati dintre noi ingenunchiem in momentul cantarii? Ori cei ce nu se pun pe genunchi nu recunosc ca Domnul este prezent in biserica, ceea ce e trist, ori se rostesc minciuni pocaite.

– chiar de m-ar arde, sa fiu mistuit: asa sa fie? Daca in momentul cantarii ar intra niste persoane care ne-ar spune Il recunosti pe Isus ca Mantuitor? Uite rugul treci sa fii ars. Cati ar da inapoi, numai cu cateva secunde inainte au rostit acele vorbe.

– Tie iti dau toata inima: chiar n-a mai ramas nimic care sa fie doar al tau? Esti dedicat 100% Lui? Il iubesti pe aproapele care vine in blugi, cu farduri, bijuterii, nespalat? Esti in stare sa te desparti de confortul de acasa sa lasi slujba, conditii si sa pleci intr-o zona uitata de lume sa-L vestesti pe Mantuitor, stiind ca maine poti fi decapitat, ars. Ai renunta la masina ta si sa mergi de acum incolo cu mijlocul de transport in comun?  Ce spui de emisiunea de la tv pe care o urmaresti, ce spui de viata din afara bisericii? Daca ar merge Domnul Isus alaturi de tine pe strada, la lucru/scoala, in familie, s-ar rusina sau nu?

Dumnezeu sa ne dea intelepciune si in vorbire.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s