Vis 16 decembrie

Aveam o casa cu stalpii infipti in nisip aproape de mare, nu stiu daca era a mea sau a parintilor mei, si ei locuiau acolo cu Samy.
Am mers cu Mircea pe malul marii, ne tineam de mana, am vazut marea mai zbuciumata, dar oamenii inotau in ea. Deodata m-am privit, aveam o rochita pe mine, mi-am dorit sa intru si eu in mare. In clipa aceea am vazut marea despicata in doua, ceilalti oameni, chiar si Mircea nu vedea, se forma un drum, zidurile erau uriase, nu stiu daca cat un bloc de 10 etaje sau mai mare, incapea pe latime cam 3 oameni.

I-am spus lui Mircea gata vine sfarsitul, hai sa urcam sa-l luam pe Samy, sa urcam repede. Cand am ajuns in casa a vrut sa faca bagajul, dar l-am luat pe Samy si i-am spus nu e timp, avem doar pana se formeaza drumul, am mai aruncat o privire spre mare si am plecat fara sa le spunem nimic parintilor mei.
Am urcat niste trepte de lemn, am ajuns la drumul principal. Mi-am adus aminte ca mai avusesem un vis cu marea despicata, si atunci venea sfarsitul lumii, eram singura si scaparea era sa merg pe munte.
Am intrebat pe o femeie incotro e muntele in dreapta sau stanga, mi-a spus dreapta, dar e deal, si acolo pe care parte a drumului e muntele, pe ambele parti.
Il duceam pe Samy, nu stiu de ce nu Mircea, am pornit spre dreapta, ma tot gandeam ca marea despicata o fi lumea impartita la dreapta si la stanga, dar marea ar fi inghitit pe loc tot panantul.
Am ajuns langa un bancomat, am vazut ca mai aveam 35 de lei pe card, mi-am spus asta se intampla acum (in realitate atat mai am pe card). Am vazut dealuri la dreapta si la stanga, in stanga avea o padurice, in dreapta am vazut un cimitir ortodox si o manastire de calugari. Mircea a inceput sa-mi spuna ceva de calugari si suna parca tatal meu vorbea. Eu am tacut nu am comentat nimic, pana a coborat un calugar, parea destul de important, a vorbit ceva cu Mircea, el vroia sa ne refugiem acolo, l-am intrebat cat de inalt e dealul, nu mi s-a parut destul de inalt.
Am mers mai departe si am ajuns la ses, acolo ne-am oprit in fata unui magazin, din spate o aud pe mama vorbind, de ce am plecat fara sa-i anuntam, fara sa luam lucruri pentru Samy si ce caut aici, in magazinul asta sunt doar esarfe si masti de carnaval.
M-am gandit pe loc la oameni falsi chiar daca mastile erau bleu, atunci mi-am adus aminte ca la tara e un deal mai inalt decat cele vazute aici.
M-am trezit la tara, in curte, am intrat in casa, fiecare si-a luat haine, mancare, eu il aveam pe Samy in spate, mi-am luat un cutit de argint, lama era mai mare decat palma mea, m-am gandit de vine ursul, mistretul il voi omori, sa-l apar pe Samy. Pe la jumatatea dealului ne-am intalnit cu Tavi, unchiul lui Mircea, era imbracat in negru, pantaloni, sacou, subtiri de vara, ducea o geanta transparenta cu fermoar, fara manere. L-am intrebat ce duce acolo, mi-a zis biblii, era una mica cu fermoar, alta mare fara fermoar ambele Cornilescu. Am intrebat ce e asta? era o carte cu coperti negre in forma de jumatate de cerc, ca litera D, mi-a zis ca e biblia dupa Lev Tolstoi. El a disparut, n-a mai urcat cu noi in padure.
Am urcat dealul, incepuse sa vina zapada, am intrat in padure, aveam hainele de iarna pe mine, fusta groasa, si pe Samy in spate.

M-am trezit intr-un satuc mexican, am cazut cum niste banditi cu pistoale controlau satucul, ii subjucau pe oameni, le luau banii, ii robeau. Conduceam o caruta trasa de doi boi inchisi la culoare, cu coarne mari. I-am vazut pe banditi, am mers cu spatele cu caruta, am intrat intr-un hambar gol.
Cand a inceput sa fie mai umbra am vazut ca nu mai erau doi boi, ci un magar gri, care ma privea in ochi, apoi sub ochii lui, la coltul sub tampla am vazut ca mai avea un ochi de ambele parti, in total patru, avestia erau mici si albastri ca de porumbei.
M-am gandit la Domnul Isus care a mers calare pe magar si m-am bucurat ca aveam un magar gri.
Banditii m-au urmarit, in acea clipa toti oamenii din satuc au fugit cu cate o valiza, unii pe boi, altii in carute, altii pe jos. M-am bucurat ca s-au eliberat. M-au intrebat ce ai in spate in butoaie, ma gandeam ca o fi vin, dar nu stiam ce am.
Erau goale butoaiele, am vazut ca erau noi, nefolosite. Din unul a iesit unul ramas in urma cu valiza in mana, in timp ce fugea i s-a desfacut valiza, au cazut hainele, s-a oprit sa-si puna hainele in valiza si a vazut un bilet la loto pe care scria castigator, l-a ridicat si in loc sa fuga cu el, sarea in sus de bucurie, pana l-a ajuns banditul si si-a scos pustolul.
M-am trezit.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s