Bunicul meu

Ieri mi-am amintit de bunicul patern, cum a murit, era de ceva timp in spital si i-am spus tatalui ca vreau sa-l vizitez, el tot ezita, cred ca spera ca va iesi din spital.

Intr-o zi ma duce la spital, avea pareza pe o parte, cred ca avea si capul bandajat, cand isi deschidea gura si vorbea o facea doar pe partea care nu era paralizata. M-a recunoscut, acest fapt era imbucarator.

Au trecut doua-trei zile, ma culc, imi apare in vis patul de spital cu tataiu, si nu mai tin minte daca o voce sau o fiinta mi-a spus ca a murit, eu il vazusem cum se intamplase.

M-am trezit (eram nepocaita pe atunci), suna telefonul si raspunde mama, in acelasi timp ii spun ca tataiu a murit, o voce o anunta pe mama ca bunicul meu a murit.

Dupa moartea bunicii mele, stiu ca s-a schimbat comportamentul sau in bine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s