Visul de sambata dimineata

Domnul vrea sa-mi vorbeasca, de multa vreme tot uit visurile, dar acesta m-a facut sa-l tin minte.

Eram cu Mircea in masina, el conducea masina lui din viata reala (Dodge negru), eu eram in dreapta. Mergeam pe un drum, un fel de sosea, avea doua sensuri de mers, fara sa fie delimitata o parte de cealalta. Pe sensul nostru, cat si pe celalalt, ar fi incaput trei masini una langa cealalta, dar nu era delimitata nici o banda. Langa sosea era ses, fara sa fie vre-un peisaj iesit din comun, ceva remarcabil.

Stiam ca eram undeva in afara Bucurestiului. I-am spus lui Mircea: „ai grija cum conduci”, atunci el a calcat acceleratia. I-am mai repetat inca o data „mergi mai incet, ai grija cum conduci”, atunci el a accelerat si mai mult. In fata am vazut o zebra imensa, mergea dintr-o parte in cealalta a drumului, era mai lata decat o zebra din viata reala, pe partea noastra era pe pamant o fata alba in blugi cu parul negru, un pic ondulat, lung care vroia sa traverseze. I-am spus: „las-o sa treaca”, el a accelerat si mai mult. In momentul cand am ajuns pe zebra, fata era in dreapta la milimetri de masina, nu a fost accidentata. I-am spus franeaza macar daca e politia sa vada ca ai avut intentia sa franezi. El si-a continuat drumul.

Am privit in sus, in dreptul meu a aparut o oglinda retrovizoare, am vazut un drum laturalnic in spatele nostru, se vedea o masina alba, inainte nu exista acest drum cand trecusem pe acolo. I-am spus uite politia, el, nu e politie nu are girofar. In acea clipa am auzit ce se vorbea in masina, despre un sofer care nu a dat prioritate, au anuntat urmatorul filtru sa il prinda pe Mircea.

Din „dog house” (locul de depozitare dintre pasager si sofer) am tras un fel de tableta mica, lipita pe „dog house”, se vedea drumul, erau doua puncte rosii, primul filtru si urmatorul de politie. I-am spus trage pe dreapta, in fata urmeaza filtrul de politie.

In acea clipa a tras volanul spre stanga, au aparut cladiri in jurul nostru, pana atunci nu erau, si imediat prima pe dreapta. Am oprit in fata unei cladiri. Avea un gard cu tencuiala si barne de metal, inauntru era o cladire alba, mi-am dat seama ca e o biserica ortodoxa, nu asa inalta cum sunt in realitate.

Am intrat, avea doua incaperi, prima un hol mai mare era cu lume, urmatoarea avea bancile din Betel, numai alta culoare nu rosie, nu tin minte culoarea, asezate pe doua randuri, unul in dreapta, celalalt in stanga, amvonul era pe scena mai in fata, era din lemn. Mi-am dat seama ca era o sala de judecata, era plina, ambii avocati erau acolo, cel al apararii era in stanga, unde stau slujitorii in biserica, iar judecatorul inca nu venise. In sala si in hol erau oameni din Betel.

Am iesit afara, am traversat si am intrat amandoi intr-o cladire. I-am spus lui Mircea sa marturiseasca, mi-a spus sa nu spun. Acolo alti oameni din Betel, toti vorbeau urat de soferul care n-a dat prioritate, era si Stefi. N-am mai rezistat, am gasit niste coli albe, am inceput sa scriu cu un pix albastru tot ce s-a intamplat. Erau multe foi, le-am pus intr-un plic alb, fara sa scriu nimic pe el, l-am sigilat, m-am dus in sala de judecata, inca nu incepuse procesul, i-am dat plicul avocatului apararii (cel din stanga).

Am intrat din nou in cladirea de vis-a-vis, acolo i-am spus lui Stefi ca Mircea este soferul. Atunci el si-a schimbat parerea, nu-i venea sa creada, nu mai vorbea urat despre sofer.

M-am trezit.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s