Dumnezeu ma alinta

Duminica seara – am mers cu sotul la biserica Maranata, predica fr.Florin, eu stiu ca locul meu este acasa, dar cum nu am mai fost de mult la biserica si mi-era dor de casa Lui, am zis ca da voi merge daca mama e de acord sa ramana cu Samy. Am cam intarziat (cand e un bebe nu mai iti faci tu programul), dar multumita fr.Andrei am avut locuri.

La sfarsit pastorul a anuntat ca pe 31 va fi un program special, imi doream de data aceasta sa vin, accentul se punea pe rugaciune, chiar daca ar fi fost si cantari, era vorba de rugaciuni pentru lucrarea Duhului Sfant, si cum ma simteam asa de flamanda, insetata, imi doream. Dar cum as fi putut sa-i cer iarasi mamei la o distanta asa de mica sa ramana iarasi singura cu Samy. Si nu era vorba de doua ore, ci cel putin 8 ore.

Am pus totul inaintea Domnului, in masina cand am ajuns acasa, ne-am rugat, ca semn ca Dumnezeu ne vrea acolo: mama sa accepte fara sa comenteze nimic. Spre mirarea mea Dumnezeu ne dorea acolo, s-a bucurat sa ramana cu el de Anul Nou. Domnul a fost asa de bun cu noi, cu ea, Samy a dormit ca niciodata de la 18 pana la 0.30. Nu l-a deranjat nici razboiul de artificii.

Am intarziat, dar multumita fr.David am avut locuri ocupate, eram musafiri, si spre bucuria mea mai erau destule locuri goale, deci nu am suparat pe nimeni. Cand am intrat era Evaghelionul si se pregatea sa cante, bucurie mare. Urmeaza o rugaciune, ma pun pe genunchi, simteam prezenta Domnului, chiar incepusem sa plang. Mi-era foame si sete de Domnul.

Cantare, si uite ce alintare: Daca traim pentru Domnul traim, cantarea mea din top5, atunci i-am spus Domnului as vrea Dumnezeu e taria mea, dar nu cantata de Evanghelion, caci atunci as zice e mana omeneasca la mijloc, vreau ceilalti inchinatori sa-mi cante, cu jumatate de inima as fi acceptat si din partea lor, e cantarea mea favorita. 

Urmatoarea rugaciune, iarasi plang, Dumnezeu e prezent, si cel rau a gasit sa incerce sa ma zadarniceasca, mi-a dezlipit o talpa de la cizma, atunci am zis, mi se pregateste ceva minunat, nici n-am bagat in seama aceasta, am ras si asteptam sa vad cum voi fi mangaiata.

Cantari si o rugaciune comuna cu cineva de langa noi, m-am rugat cu David si fr.Tone, el a avut o viziune pt David, care i-a intarit. Imi doream si eu ceva, in timpul unei cantari am inceput sa-i cer smerenie, sa ma invete, imi lipseste. Cand cel rau ma supara prin tata, el imi tot reproseaza ca nu sunt smerita. Am vazut atunci: cum o mana a inceput sa-mi bata o tablie de lemn pe spate pe care scrie SMERENIE in doua cuie. Am vazut fiecare lovitura de ciocan si cum treptat-treptat intrau in carnea mea cuiele. Atunci mi-a adus aminte ca in urma cu peste un an Domnul imi pusese o tablie pe spate legata cu un lant de gat pe care scria tot Smenerenie.

A plecat Evanghelionul, cu toate ca mi-as fi dorit sa ramana aici, sa ma rog cu Georgi, imi lipsea, dar Dumnezeu stia mai bine ce avea in plan. Ma simteam asa de iubita si de mangaiata de Domnul cu fiecare respiratie Il simteam langa mine, ca si cum ar fi compensat pentru toata perioada cat n-am putut si nu voi putea merge la Betel. 

La rugaciuni m-am dus la sot, caci asa ma indrumase Duhul, initial primisem ca el trebuia sa vina la mine, dar apoi El mi-a spus du-te tu la el daca nu vine. Mai tarziu am aflat ca vroia sa vina, dar ceva il tinea si il oprea. Imi tot venea vorbirea in limbi cand eram cu el, dar o opream, nu vroiam sa il fac sa pacatuiasca si sa spuna ceva in gandul lui de Duhul, i-am explicat Domnului si l-am rugat pe Duhul sa nu se supere, i-am spus de ce fac asta.

Urmatoarea surpriza, ca un tort pentru mine, au venit evreii mesianici, ne-au cantat, ne-au citit din Biblie, ne-au spus experientele lor, ne-am rugat. Am vazut trambita sau cel putin asa cred ca arata instrumentul in care sufla. Mi-am tot dorit un evreu, un arab cu care sa vorbesc, sa vad daca vorbirea care mi-o da Domnul recunoaste cuvintele. Atunci am intrebat pe fr.pastor daca s-ar supara Domnul daca as face asa ceva. Mi-a spus ca Dumnezeu nu se supara. Atunci l-am intrebat pe Domnul, care dintre ei este cel la care sa merg sa vorbesc? Si i-am luat pe rand pana mi-a aratat pe ultimul ca el este. Ma simteam ca la David cand Samuel intreba el este…? Eu nu stiam, mai tarziu am aflat, ca cel pe care mi-l aratase Domnul era chiar pastorul lor.

Au urmat tinerii bisericii, au cantat Daca ai credinta cat un bob de mustar, atunci am vazut o mana care a aruncat un pumn de seminte peste mine, si o parte au intrat in mine, am vazut cum pe tot trupul mi-au iesit copacei mici, cu frunze verzi si fructe, nu sunt ceva ce am vazut in realitate aici (adica sa fi vazut aici in viata reala acei copacei), pe spate aveam inca tablia cu smerenia.

A urmat ultima rugaciune, comuna (de 2-3 persoane), cu ochii l-am chemat pe fr.Andrei sa ne rugam impreuna cu sotul. Domnul mi-a arat pentru fr. doua usi albe care s-au deschis.

El mi-a vorbit: ca Domnul apreciaza ca Il consult in totul si Il intreb daca este de acord, e placut inaintea Lui, El imi va da lucrari noi de slujire in anul 2014, sa nu ma ingrijorez ca este Samy, El imi va gasi cum sa pot sa slujesc si cu Samy. (Eu nu stiu cum, dar tot ce stiu ca la Dumnezeu totul e posibil, imposibilul devine posibil, Aleluia). A spus ca toarna putere noua in mine (eu ii cerusem umplere cu Duhul Sfant, ma simteam asa de golita, iar incercarile de acasa nu ma fac sa fiu o lumina fara Duhul), am simtit cu tot trupul imi tremura, mai ales in zona abdomenului, picioarele mi se furnicau, era o caldura imensa, o bucurie nespusa, ma simteam asa de usoara, mi-a spus ca mi-a dat puterea autoritatii de punerea mainilor. Am sa cer calauzire cum sa folosesc ceea ce a pus in mine spre folosul Lui. Am inceput sa vorbesc in timpul acesta in limbi, tare, fara sa-mi pese de ce era in jur, eram cu Domnul si El era cu mine, am inceput sa dau drumul la lucrare pentru sot. Cuvantul meu este scris si asa va fi, se va intampla fie ca vrei, fie ca nu, nu te mai pune de-a curmezisul,…mai multe nu mai tin minte decat din lucrarea anterioara, rugaciunea din mijlocul programului, in care Dumnezeu ii cerea inima si trupul sa fie ale Lui, sa i se supuna.

Aleluia. O bucurie imensa. Au mai cantat in continuare fratii din biserica si gata, o ultima cantare inainte de a cobori pentru a manca ceva. Am inceput sa rad, sa plang, Dumnezeu e taria mea, uitasem cererea mea, cum am vazut ca e tarziu, nu credeam ca se va mai canta, dar Dumnezeu m-a alintat in continuu, m-am simtit atat de iubita, si nu stiam ce am facut, nu am meritat nimic, eu chiar nu slujesc cu nimic, dar Dumnezeu ma iubeste nespus.

In timpul mesei, pe la 1 si ceva, impreuna cu fr.Andrei am fost la fr.pastor mesianic si am inceput vorbirea, pe la final, ma lasasem de tot in voia Domnului si chiar nu imi mai aminteam nimic din ceea ce am spus, picioarele mi se furnicau, eram intr-o legatura stransa cu El, i-am simtit prezenta. Fr.pastor a spus ca a recunoscut cateva cuvinte: incercare in cortul tau, si Dumnezeu atotputernic, restul nu le-a priceput, crede ca ar fi aramaica/araba. 

Slavit sa fie Dumnezeu. 

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s