David-Samuel

30 octombrie ora 23 si ceva, vad ca primesc un telefon din partea unei surori cu parul alb, nu raspund, ma gandesc cum nu prea stie sa foloseasca mobilul,o fi apasat din greseala si apoi nu as vrea sa se rusineze ca m-a sunat la o ora asa de tarzie (dupa o saptamana am aflat ca avea un mesaj din partea Domnului: ca El mi-a trimis izbavirea- in fiecare dimineata si seara cand ma culcam Il intrebam, cand, cand,cand…).

31 octombrie, 0:15 minute, aud un poc, in timp ce ma rugam si Il intrebam pe Domnul de ce am mai primit inca o durere in plus, de ce tocmai acum? Si mi-am dat seama ca mi s-a fisurat apa, am chemat-o pe mama pentru confirmare, dupa ce i-am spus sotului de doua ori ce se intampla s-a dezmeticit, m-am imbracat cu ce am apucat, o fusta, un batic, mi-am luat Biblia, restul bagajului era gata, si ne-am rugat ca Domnul sa ne deschida drumul si usile, El ne-a ascultat rugaciunile anterioare sa se intample dimineata devreme pentru a nu fi trafic. Am ajuns repede la spital.

Stiu ca i-am trimis surorii mele G.sa se roage pentru mine, mai tarziu i-am scris si fr.Florin sa se roage pentru noi. Eram cu baticul pe cap, ma rugam in continuu in gandul meu, am refuzat orice calmant, de ce, fiindca Domnul Isus a suferit dureri mai mari pentru mine, fiindca aceste dureri sunt biblice si sunt normale si le-am acceptat, stiu ca durerea se uita.

Pe la ora 5 a ajuns si doctorita mea in sala de asteptare, unde stateam cu alte gravide sa vedem cand intram in sala, cele de acolo toate urmau sa-si faca cezariana, renuntasera la lupta, aveau calmante si altele facute. Eu aveam o perfuzie pentru contractii, multumesc Domnului, contractii erau, multumesc Lui ca ma tot intrebau daca vreau calmante, anestezie, daca ma doare si eu le raspundeam sunt bine. 

Nu imi pierdusem increderea in Dumnezeu, am tot sperat ca El va face o minune, si vor vedea cum este sa fii copil de Dumnezeu. Nu intelegeam de ce dupa atatea ore nu aveam dilatatie decat 1.5 si ca se considera travaliu doar de la 2 in sus, nu intelegeam cum de trec prin aceleasi dureri dar nu am teoretic travaliu.

Sotul era in camera mea, el se ruga, si stiu ca o armata de ingeri chemati in rugaciune se rugau de asemenea pentru noi, tot primeam sms-ri, acum suntem 7 care ne rugam. Eu eram foarte sigura ca Dumnezeu va face o minune si voi naste natural, stiu ca atunci cand am cerut binecuvantare in biserica de la pastor, Dumnezeu a vorbit prin el si ne-a spus ca totul va fi in regula. Am primit si eu confirmarea in rugaciune, si de atunci Ii tot multumeam pentru cum a lucrat si va lucra, nu Il mai rugam ca sa fie bine, caci stiam ca va fi.

Inca o veste, toata sarcina Sammy a stat in pozitia care trebuie, si acum in ultima clipa s-a schimbat pe partea dreapta. Doctorita mea, o ortodoxa care crede in Dumnezeu, mereu mi-a zis nu depinde de mine ci de Dumnezeu, a spus ma rog impreuna cu tine, si-a dat seama ca in timp ce ma plimbam prin camera eu ma rugam.

Dupa 10 ore am facut un puseu de tensiune, de la durere, 145/90, moment in care am vazut frica pe fata lor si mi-au reprosat ca nu le-am spus ca ma doare, moment in care m-au deconectat de la aparate, mi-au scos perfuzia pentru contractii, si mi-au facut un calmant usor. Situatia era neschimbata, dar eu cunosc un Dumnezeu Viu care raspunde si in ultima clipa.

Moment in care am vorbit cu sotul, i-am spus ca mai mult ca sigur voi intra in cezariana in curand, mai aveam o ora la dispozitie sa ma rog, sa astept o minune. El mi-a spus ca nu conteaza decat sa fim noi bine, am mers un pic la baie fiindca aveam lacrimi in ochi, nu intelegeam de ce Dumnezeu nu face nimic, de ce dupa ce o zi intreaga am urcat si coborat scari 4 etaje sus jos, dupa ce m-am rugat atat, dupa atatea ore, inca nu vedeam cum voi putea naste natural, chiar daca cu gura am acceptat ca intr-o ora sa intram in sala pentru cezariana, eu eram sigura ca se va intampla ce nu s-antamplat in 10 ore, sa am dilatatia care trebuie, copilul sa se mute la loc pe partea stanga.

Au trecut si cele 11 ore, ne indreptam spre sala, eu continuam sa ma rog, eram pe masa, mi-au facut epidurala, eram intinsa pe masa, si tot asteptam ca sa se intample minunea, eu vorbeam cu Dumnezeu si Ii spuneam, mai este timp, eu inca astept ca acesti oameni sa vada ca am un Dumnezeu care lucreaza. Am tot crezut, si m-am increzut in El, pana cand am auzit un planset, m-a curprins o emotie, am stiut ca Sammy s-a nascut, am stiut ca n-a fost nastere naturala, ci cezariana, am stiut ca este bine dupa planset, mi l-au pus pe umar sa il ating cu fata, i-am dat trei pupicuri si l-au luat, moment in care m-au adormit.

Eram inca euforica, adormita pe jumatate, amortita in sala de terapie intensiva, am ramas pana am putut sa-mi misc singura ambele picioare. am fost transferata in camera mea.

La spital primeam calmante si era simplu dupa a doua zi sa ma scol din pat, dar mergeam ca o testoasa, a treia zi era mai bine, telul meu de a merge era de a ajunge la camera unde era Sammy sa il vad. Din prima zi in care mi l-au adus, m-a cuprins o bucurie imensa cand l-am alaptat prima data, cand a deschis ochii si m-a privit, primul zambet, primul planset, prima mangaiere.

Acasa nu mai aveam calmante, dureri groaznice, stateam si un sfert de ora sa reusesc sa ma ridic din pat. Moasa care m-a vazut prima data in sala de asteptare mi-a spus uitandu-se la mine ai un copil aici de 4 kg, o sa faci cezariana. A avut dreptate, mai tarziu mi-a spus cand a venit in vizita in camera mea, ca nu puteam sa nasc natural chiar daca as fi avut dilatatie, chiar daca copilul ar fi fost pe partea care trebuie, mi-ar fi cedat inima.

Atunci am inteles ca atunci Dumnezeu a lucrat cum a stiut mai bine, au fost clipe cand nu pricepeam de ce se intampla ceea ce am patit, de ce nu a fost cum am crezut ca se va intampla, dar Domnul stia mai bine.

Iti multumesc Tata, Isuse, Duhule Sfant pentru tot ce mi-ai dat si imi vei da, iti multumesc pentru Sammy.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s