Ziua de vineri

Am plecat dimineata cu sotul cu gandul ca ma va lasa intre treburile lui si pe mine la lucru, aveam ceva de dus.

Nu am banuit ca vom prinde atata trafic, i-am specificat dupa lucru sa ma lase acasa, eu nu intentionam sa merg unde avea el treaba in continuare, nu aveam indemn.

Dar din cauza traficului doar jumatate din lucruri a reusit sa faca, eu n-am mai ajuns la servici, in schimb eram in fata Palatului Copiilor, pentru adunarea studentilor, loc in care nu doream sa merg, nu aveam de ce.

El a trebuit sa mearga, chiar i-a placut, totul in jurul meu respira ca ceva nu e la locul lui. Am inteles ca locul meu nu este acolo, dar nu aveam ce face. 

Si a urmat cantarea leul din Iuda, cuvintele sunt bune, dar melodia e chiar lumeasca. In acel timp Dumnezeu mi-a aratat niste duhuri, care plecau de la oamenii din sala (care dansau si aplaudau, se zbenguiau, ei ar fi trebuit sa fie pocaiti), acele duhuri au urcat rapid pe scena si s-au luat de brate, erau trei, si au inceput sa se invarta si sa danseze.

Erau gri, cu membrele mai lungi si indoite, le atarnau bratele, picioarele erau indoite ca la broasca, i-am intrebat cum se numesc si mi-au spus: duh de chef, duh de dans, pe al treilea nu il mai tin minte. 

Am privit in jur si nu intelegeam ce se intampla, cum de erau asa de indiferenti, cu cat se manifestau mai puternic cei din sala cu atat duhurile radeau si erau mai galagioase. Puterea lor statea in actiunea celor din sala.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s