Cand Dumnezeu intrece asteptarile

Duminica trecuta (14iulie)- o zi in care Dumnezeu mi-a facut sa simt ca mana Lui este la lucru. A fost o zi cu botez, fericire mare pentru toate sufletele care au ales pe Domnul. Parca si eu am simtit emotia cu ei.

In timpul bisericii am coborat trecand pe langa cantina (locul unde nevoiasii bisericii primesc o masa calda duminica – ma bucur pentru fiecare dintre ei, e o lucrare frumoasa a celor care stau in timpul programului si gatesc), atunci am simtit un miros placut de ciorba facuta la cazan, doar am gandit ca miroase bine si am trecut mai departe, stiind ca niciodata nu voi ajunge sa gust din cele rezervate altora, nici prin gand nu mi-a trecut sa ii cer ceva Domnului.

Dupa botez am mai ramas prin biserica, asteptam ca sotul sa termine ce avea de discutat, apoi am vazut pe o sora de a mea ca vroia sa vorbeasca cu fr. Florin, nici macar nu stiam ca ramasese sa aline sufletele celor in nevoie, era „ascuns” in spatele unui stalp. Am lasat-o pe sora sa vorbeasca, cand am vazut ca se pregateste de plecare l-am intrebat cand aveti timp sa vorbim un pic, mi-a spus ca-si va face, altfel ii va face Domnul timp. Nu era un raspuns clar pentru mine dar am lasat lucrurile asa.

In urmatoarea clipa am auzit „sotia lui Mircea o intrebare”, inainte cand mergeam la copilasi si faceam atatea lucruri vizibile era invers „sotul lui …”, mi s-a parut ciudat dar am acceptat si aceasta denumire, in fond ceea ce conteaza e numele din cer. Ai vrea sa mergi la Ploiesti cu fr. Florin in misiune? Nici n-am asteptat detalii am spus ca da, dar mai intarziem un pic sa mergem sa mancam ceva.

La care mi s-a spus nu trebuie sa mai mergeti sa mancati in alta parte, e destula mancare pentru slujitori aici ramasa de la cantina, in gandul meu nu ma simteam cu nimic un slujitor, dar stiam ca Dumnezeu imi facea un dar si asa m-a hranit nemeritat, fara macar sa-i cer.

Pe drumul spre Ploiesti am reusit sa vorbesc cu fr. Florin o parte din ceea ce doream, si Dumnezeu a facut sa taca telefoanele cat timp am vorbit, dupa care am vazut ca sunau neincetat. Mi-a confirmat ca ceea ce vazusem in Sebastian a fost o vedenie de la Domnul si m-a intarit in credinta.

Mi-a placut aceea bisericuta micuta, L-am simtit pe Dumnezeu, a fost prezent cu noi, chiar cand se intrerupea curentul simteam aripile Sale cum ma protejeau, cand ceilalti se suparau, eu ma bucuram de prilejuri de rugaciune.

A fost o zi istovitoare, dar am simtit ca am facut doar ceea ce eram datori sa facem.

Luni Georgi mi-a dat cadou un ghiveci de flori, o felicitare scrisa din inima, un batic care mi se potriveste cu fusta mea preferata. Ma gandesc cat o s-o mai pot purta. 

Marti prin Harul Domnului am ajuns la biserica, ma asteptam sa fie serata, ma asteptam ca fr. Florin sa se roage pentru noi, sa ne binecuvanteze, dar nu m-am lasat intristata, am stiut ca exista un motiv pentru care se amana.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Ajuta-ma si foloseste-Te de mine. Sunt la dispozitia Ta.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s