Fratele Yun

O zi asteptata 05 mai, seara, obosita dupa un drum lung, dar nerabdatoare sa ajung in biserica unde venea fratele Yun.

Citisem cartea in urma cu cateva luni si m-a marcat, am spus pe Richard W., pe David Wilkerson nu i-am prins in viata, trebuie sa merg macar la acest frate.

M-am pregatit, mi-am pus ceasul sa sune, fiind departe biserica, am luat metroul sa nu risc sa raman in trafic, am plecat devreme, obisnuita ca la Betel, daca nu ajung cu o ora mai devreme s-a zis nu mai gasesc loc, gandindu-ma ca a fost mediatizat evenimentul pe internet imi iau o marja de cel putin o ora si jumatate.

Am mers printr-un soare izbitor, am iesit la gura de metrou gresita, si fericire mare vad o masina cu numarul cu „har”, gata asta-i locul, vad la intrare pe un tanar ii spun Pace, dar mi se raspunde mirat tot cu Pace. N-am luat in seama evenimentul.

Ajunsa inauntru, grupul repeta cantarea, o fata parea ca da ordinile pe acolo, mi s-a parut ciudat, dar am zis ca asta este ma pun pe genunchi sa-I multumesc Domnului, am ajuns cu El (am gasit si loc).

Incepe sa se adune lumea, in fata mea era o femeie cu rotane in urechi, pantaloni si capul descoperit, am zis e un caz izolat si eu cand am venit in Betel aveam cercei, capul neacoperit si blugi. Dar deja dupa rugaciune oriunde ma uitam era o pricina pentru mine: lumea dansa (ma refer aproximativ ca in lume cu unduieli de solduri), am vazut piercinguri, pantaloni cu lanturi, tunsori baietesti pe o fata, chioteli si fruieraturi de parca eram pe stadion, fata care canta a inceput sa „mustre” duhurile, apoi sa dea indemnuri de rugaciune, ca mai tarziu sa se roage.

Eu incepusem sa ma rog: Doamne Isuse ma poticnesc, oriunde ma intorc, ma impiedic, Doamne eu nu pot primi cuvantul si ceea ce face fata din fata, eu ma incred in cuvantul Tau. 

Am putut canta doar prima cantare pe care o auzisem si acasa, dar urmatoarele stateam in picioare si atat, nu puteam primi ceea ce cantau, era prea zgomotoasa si unduielile cat si vestimentatia lor, luminile care se tot aprindeau stingeau…

Urmeaza salutul intre frati si surori: am spus Dumnezeu sa te binecuvanteze, mi se raspunde Forta Pastelui! Ohh unde ma aflam intr-un film SF, ca obi one kanobe. (film vazut in trecutul meu, dinainte de nasterea din nou).

Eram prabusita la pamant nu stiam ce caut acolo, nu stiam nimic: iar Dumnezeu mi-a spus m-ai intrebat inainte sa vii? Nu Doamne, m-am dus fara sa intreb.

A venit in sfarsit fratele Yun, a inceput sa vorbeasca, mai aveam un pic si porneam intr-o criza de plans: tot ce vorbea era scris in carte, cum o citisem, ma plictiseam, tot sufletul meu urla dupa ajutor, eram disperata sa se termine.

In sfarsit, s-a facut un puhoi de coada, am dat din coate apoi am stat linistita dupa 10-20 min, aveam autograful pe carte, care e o simpla semnatura, fara nimic altceva scris.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s