Visul de dimineata

Eram la lucru si am vazut cativa colegi care erau prinsi in custi cu lanturi si lacate, stateau garboviti, am incercat sa rup lacatul, dar nu puteam. Seful cel mare din Austria a venit si mi-a zis sa-i las in pace, pe ascuns intre lucru mai scarmanam si incercam sa-i eliberez.

Am plecat de la lucru, mai aveam ceva de facut dar de doua saptamani stateam peste program si nu eram platita, am plecat la 5.

Am ajuns la un metrou si un barbat mai grasut, cu un trenci verde, palarie neagra mi-a spus in timp ce urcam amandoi pe scarile rulante: ce ochi negri frumosi ai, de unde ii ai? Eu ii spuneam ca de la Dumnezeu, si el tot imi spunea ca am ochii frumosi. A iesit afara, dar eu am ramas inauntru, vazusem ca Florin cu toata familia intrasera la metrou si urmau sa se urce in urmatorul.

Am vazut ca vine metroul si vroiam sa-l prind, am inceput sa cobor pe o scara rulanta care urca, era destul de greu, dar depundeam tot efortul, ultima treapta era o plasa alba peste care am sarit.

Am intrat in metrou si ma uitam dupa familia lui Florin. In capatul celalalt i-am gasit, erau jos in genunchi si se rugau, in jurul unor scaune albastre peste care stateau un barbat si o femeie imbracati in negru. Intr-un capat era Florin, langa el Mina ambii erau imbracati in robe albe, apoi se tinea de un baietel, apoi de fata lor blonda, un spatiu gol, apoi mama lui Florin si ea se tinea de fata bruneta si ea de un baietel.

M-am gandit ca eu in metrou am citit Biblia, dar niciodata nu m-am rugat pe genunchi in ochii tuturor. M-am asezat in locul gol si am intrebat-o pe mama lui daca pot sa stau sau deranjez, mi-a zambit si am apucat-o de mana, am inceput sa ma rog, atunci mi s-a facut si mie o roba alba.

Cand s-a terminat rugaciunea m-am ridicat sa nu ii fi deranjat ca celorlalti nu le-am cerut aprobarea. M-am pus intr-o parte ca sa vad ce se intampla. Florin l-a luat de o parte pe un baietel (ambii aveau 3-5 ani), l-a asezat pe un scaun, i-a pus un dosar bleu, cu foi albe. I-a spus ca are un an de zile sa scrie un raport de ce nu ii face bine sa bea ceai si zahar. A inceput sa-i predice nu cresti deloc din cauza ca bei zahar si ceai.

Ceaiul are efect…si nu gasea cuvantul. Atunci am rostit cuvantul „diuretic”. Atunci m-a vazut Florin, i s-a luminat toata fata, mi-a facut cu mana, a venit la mine si m-a intrebat de ce nu i-am spus ca sunt acolo. I-am spus ca n-am vrut sa deranjez.

M-a chemat la el, am inceput sa-i vorbesc despre lucru, el mi-a dat de inteles din priviri, ca trebuie sa ma intorc la lucru si sa continui, chiar daca stau peste program. I-am spus ca mi-e foame si sete, din buzunarul interior a scos o sticla plata de plastic goala si o punga goala de hartie.  S-a intors spre mine si mi-a spus sa tin mana, am inchis ochii, stiam ca orice imi va da el va fi bun, a inceput sa frece intre ambele maini ceva, cand a fost gata am dus la gura.

Mi s-a luminat toata fata, i-am spus ca imi tine si de foame si de sete, de unde stia ca imi place lamaia, el mi-a aratat ce era, era o felie din mijloc rotunda de para, cu tot cu miez, samburi pe care o faramitase in mainile mele, mai ramasese doar cotorul stors.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune, Visuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s