Ciur

Duminica am stat in jertfa si eram fericita cu Domnul, caci aveam fericirea mantuirii. Simteam ca nimic nu ma mai atinge.

Luni am inceput o noua zi de jertfa, la lucru si spre drumul spre Betel, am inceput sa-i vorbesc unui coleg de Dumnezeu, cel Viu, asa cum a lucrat in viata mea, mi-a spus ca daca toate fetele ar fi ca tine, ar fi altfel lumea, ca am renuntat la atata pentru El, dar eu n-am renuntat, eu fac totul din dragoste pentru Domnul Isus.

Am ajuns in jur de 4 la Betel, m-am pus pe genunchi sa ma rog si Domnul m-a sculat si m-a trimis la un suflet, care avea nevoie de El. Ne-am retras sus sa vorbim in liniste, imi vorbise de ganduri de sinucidere si altele, Dumnezeu a facut sa ii schimbe parerile. Am iubit-o, fara s-o judec, caci si eu cand am venit aici eram murdara.

Abia asteptam seara de post si rugaciune, eram flamanda dupa rugaciune, chiar daca ma rugasem un pic la lucru, eram in jertfa, dar aveam iarasi putere de la El, ca la inceput. Am auzit o cantare, doua, trei, si deja eram disperata, incepusem sa vorbesc cu Dumnezeu, ca mi-e foame, nu mai reuseam sa fac nimic, nu merge rugaciunea stand jos si nu pe genunchi. I-am trimis si un bilet lui Georgi sa mergem sa ne rugam, dar n-a vrut.

Am fost total dezamagita de ziua de luni de la biserica, a lipsit total rugaciunea din program, nu am inteles de ce, Betelul e locul unde chiar daca sunt singura pe genunchi, Dumnezeu se coboara, Ii simt prezenta, luni nu a fost asa. Nu poti sa te astepti sa vina Domnul, daca nu vorbesti cu El.

Seara dupa program s-a organizat o masa, nu L-am intrebat pe Dumnezeu daca El vrea ca eu sa merg acolo, pur si simplu mi-am cumparat biletul. La masa, mancarea a fost buna, adolescentii au cantat frumos. Aveam pregatite ultimile trei scrieri, abia asteptam sa dau mana cu cineva, sa-i dau cele scrise si sa discutam putin. Am vazut ca au trecut pe la toate mesele, dar pe a mea au ocolit-o.

In acea clipa am simtit resentimente fata de el, mi-am dat seama ca “trenul” din visul meu despre care ma avertizase Domnul a fost el, am lasat o spartura in zid prin frustrare, umilinta, batjocura, singuratate, era ceea ce simteam atunci, luni seara.

Am trecut prin ciur. Nu intelegeam de ce, caci facusem voia Domnului, am vorbit despre El la doua suflete, eram impacata cu El, eram in jertfa. M-a durut enorm, m-am simtit ignorata, data la o parte, neinsemnata, ca un pres. Am vazut ca a avut preferinte la “salutat”, nu vroiam sa fac poze.

Cand am ajuns acasa, am pornit intr-o criza de plans, Mircea nu intelegea ce se intampla. Cand eram in baie ispititorul mi-a varat soapte.

Ganduri: nu mai are rost sa te rogi, nu mai ai ce cauta in Betel, daca mergi du-te mai in spate, ascunde-te, priveam mana stanga si imi tot soptea ca nu mai are rost viata si imi tot vara ganduri de sinucidere. Plangeam si spuneam ca nu sunt gandurile lui Dumnezeu si i-am cerut ajutorul.

I-am spus ca ma simt batjocorita, umilita, atunci mi-a aparut Domnul Isus pe cruce, care mi-a spus ca El s-a simtit mult mai batjocorit, umilit si singur decat mine. Cand am deschis Biblia mi-a spus a doua mare porunca este sa il iubesti pe aproapele tau.

Nu mai puteam sa ma rog, plangeam in continuu, fara vorbe, ca nu pot sa ii cer iertarea pacatelor mele, cand eu nu puteam sa iert.

Dimineata (marti) am plans iarasi, la Betel am plans in continuu pana la ora 11.00 de cand m-am asezat. Am deschis Biblia si mi-a spus daca as avea credinta cat un bob de mustar… Nici nu mai mergeam la biserica, daca Dumnezeu nu-mi dadea visul de luni seara, in care mi-a aratat cat de mult m-a curatat El in Betel.

Am vorbit la terminarea programului de dimineata cu un frate (Andrei) din alta biserica si s-a rugat pentru mine. Duhul i-a spus ca El a permis ispititorului sa ma treaca prin ciur, ca sa ma creasca, sa ajung pe alta treapta, mi-a amintit atunci de Iov, tot ce trebuie sa fac este sa ma arunc in bratele Domnului Isus.

Am stat in intinsa si mi-am imaginat ca am povestit toate cele de mai sus (celui de care se folosise ispititorul), apoi am reusit sa spun in gandul meu te-am iertat numele lui, te iubesc numele lui (am reusit sa aplic ceea ce imi spusese Domnul cu iubirea de aproape).

Ieri seara am biruit ciurul si eram fericita, caci sunt importanta pentru Dumnezeu, de a permis ispititorului sa ma cearna. Am inteles ca Domnul vrea sa ma creasca si nu exista crestere fara suferinte, cand s-a folosit ispititorul de parintii mei nu m-a durut ca atunci.

Am inteles ca Dumnezeu vrea sa privesc doar la El, sa nu mai imi pun increderea in oameni si sa nu conteze cine predica in fata, sa nu ma atasez de un pastor sau altul, sa ma incred in Domnul Isus fara sa mai existe intrebarea “de ce?”, Glorie Domnului care are atata dragoste.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant. Iti multumesc pentru tot ce sunt si am, caci totul este de la Tine.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s