Visuri 8/9

Sambata mi-a dat un vis: eram la o scoala si urma sa avem ora de franceza eram si cu Mircea si Georgi si inca o persoana pe care n-o cunosc, ei au spus haide sa chiulim ce ne trebuie franceza. Ei au luat-o inainte si cand sa ma pregatesc sa ies eram pe scarile scolii ma intreaba profesoara de franceza ce faci Iulia? Eu mi-am dat seama ca n-ar trebui s-o mint dar mi-a fost rusine fata de ea (in vis era chiar profesoara pe care am indragit-o in liceu de franceza), i-am spus ca am iesit sa ma joc un pic in curte. Dar ochii mei vedeau in departare parcul in care se jucau in iarba verde cei trei. Am ajuns in clasa si m-am pus in banca sa invat franceza.

Al doilea vis de aseara: Eram la Betel doar ca arata un pic diferit, bancile erau la fel, dar parca era un amfiteatru, cele din spate erau mai sus si cele din fata mai jos astfel toti vedeau ce se intampla si era o panta inclinata care dadea in amvon, daca ai fi dat drumul unei bile de sus ar fi ajuns in fata. Eram tot in randul patru dar nu gasisem loc la marginea pe care stau de obicei ci mai spre mijloc aproape de geamuri, eram cu Mircea, langa noi nu mai era nimeni langa fereastra, doar in spate si in fata. Eram inconjurati de pustani in blugi care stateau cu piciorele cocotate sus pe banca din fata, mestecau guma si ma deranjau, caci vroiam sa ascult predica fratelui Florin. Nu intelegeam cum de atata lumea era in jurul meu si erau fara batice si fara fuste, erau in blugi. M-am uitat la mine si mi-am dat seama ca nu aveam nici eu fusta, nu stiu cum am gasit un material si mi l-am pus in jurul meu sa arat ca am fusta.

S-a cutremurat un pic si s-a facut o groapa cilindrica in locul gol de langa noi spre fereastra, am vazut caramizi in jurul cilindrului si jos apa de un albastru inchis, si era un rechin in apa, unii au cazut in ea, l-am luat pe Mircea de mana si greu l-am urnit, i-am spus sa mergem mai in fata caci apa ii atrage acolo. M-am apropiat cu el de mana de amvon.

Atunci amvonul s-a transformat intr-un teren de fotbal, avea porti, desene si tot ce-i trebuie, iar scaunele in stadion, dar intre stadion si scaune era un gard imens de plasa si oamenii nu puteau ajunge pe stadion/amvon. Noi fiindca ne sculasem mai devreme eram chiar in locul dintre care puteam foarte bine sa mergem pe stadion.

L-am tot intrebat pe Mircea, cand ai sa cumperi verighete? Si a plecat sa ne cumpere verighete. Oamenii asteptau sa vina cineva, in vis i-am spus numele, dar nu mi-l amintesc. Am mers langa gard si le-am soptit sa vina X *persoana care trebuia sa vina. Si tot stadionul il chema. In clipa aceea a aparut un fotbalist, imbracat in echipament, nu il cunosc, si m-a intrebat de ce l-am chemat mai devreme. I-am spus ca este asteptat. El m-a luat pe sus cu o mana si m-a pus pe umarul sau, i-am spus ca e imposibil sa ma ia asa fiindca sunt grea, si nu sunt single, astept verighetele. Dar el a alergat cu mine asa pana in mijlocul terenului. Lumea inca vociferea. Am facut un semn ca un dirijor si ei au incetat sa mai strige.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Visuri. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s