Credinta si necredinta

Astazi am fost blestemata 🙂 Nu ma mai mira in ce lume traim. A fost o intamplare hazlie, in tramvai dimineata, te calcai calcai peste calcai, la Crangasi coboara un tanar si ma asez. Doamna de langa mine, care se impingea, crezand ca va cobori, mi-a spus rastit: da-mi locul. Eu casc ochii n-avea peste 35-40 de ani si o intreb: tanarului care a stat jos de ce nu i-ati cerut locul? Mi-a fost rusine!

Am crezut ca urmeaza sa coborati. Ma ridic si ii spun poftiti. Ea se rasteste sunt operata, am o gramada de boli. Eu: numai Domnul stie fiecare dintre noi ce avem, cum nici Dvs. nu stiti ce am eu, nici eu nu pot stii. Si a inceput sa ma blesteme, eu ma uitam uimita, cum era alba si parea intelectuala, singurul lucru care i l-am mai spus: Dumnezeu este martorul meu.

Si a continuat sa vorbeasca singura si in timp ce ma blestema si-a facut cruce, probabil era o biserica ortodoxa in jur, cum am vazut gestul repetat si de alti calatori.

Eu m-am bucurat in continuare de Dumnezeu ascultand cantarile noastre si rugandu-L sa-mi spuna daca a fost vreo vina la mine, sa ma ajute. Cel mai mult m-ar durea atunci cand Duhul ne va parasi, nici o boala sau durere nu se va compara cu aceasta pierdere. 

Tata Te vreau mereu alaturi sa ma protejezi, mi-e dor de Tine.

Amen

25.04.2012

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Rugaciune și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s