Provocare

Incerc cu ajutorul Domnului, sa stau departe de facebook pentru 40 de zile, incepand de astazi.

Domnul va fi martorul meu, daca ma voi uita in perioada stabilita, atunci se va reseta la ziua 1.

Stiu ca nu este usor, dar la fel de bine pot invata cate ceva in acest timp.

Nu stiu daca se va schimba ceva in relatia mea cu Dumnezeu, dar stiu ca in Biblie Domnul a facut lucruri minunate in 40 de zile.

Domnul sa ma ajute.

Posted in Rugaciune | Scrie un comentariu

Biserica de astazi

Ce-a devenit astazi biserica? Ce am intampinat prima data cand am venit la adunare…proaspata venita din lume, stiam doar ceea ce imi vorbea Dumnezeu, ajunsa mai devreme m-am asezat mai in fata, crezand ca Dumnezeu e doar langa amvon. M-am rugat, in scris, pe carnetelul pe care scriam ce auzeam, mi-am lasat rucsacul pe banca, mirare mare cand m-am intors rucsacul meu statea pe jos si o sora imi reprosa ca este locul ei.

Un pic dezamagita, dar m-am mutat cu o banca mai in spate, se repeta povestea, eu inca o banca mai in spate si iarasi stateam pe locul cuiva care ajunsese dupa mine, dar am continuat sa ma mut, stiam ca e locul unde m-a chemat Dumnezeu.

In aceasi zi o sora imi spune ca sunt o pricina de poticnire, veneam in blugi, doar surorile cu parul alb aveau o tinuta decenta, la cele tinere nu prea vedeam deosebire fata de exterior, cateodata am vazut mai multa decenta afara… Pricina de poticnire, nici macar nu tinusem minte ce-mi spusese, dar sa mai inteleg ce inseamna. I-am zambit spunand ca voi purta fusta cand Domnul imi va implini un semn, dar minteam, nu pusesem nici un semn inaintea Lui, trebuia sa scap de gura ei cumva, vroia sa-mi caute la cineva in biserica o fusta sa-mi dea, eu nu concepeam asa ceva.

Dar Domnul a stiut sa ma schimbe treptat. Eu mereu ii ziceam, dar uite cum arata fata aia, pe atunci nu stiam de surori si frati, mai si canta in fata, uite Tata se fardeaza, uite Tata i se vad genunchii, pai in blugii mei nu se vad, de ce imi tot spune lumea sa port fusta? Tata uite ce cordeluta are, pana si eu in clasa intai aveam mai groasa bentita si se leaga de mine ca nu port nimic pe cap.

Toate bune si frumoase Domnul tacea si eu nu pricepeam, nu doream sa ma schimb in asa ceva. Mi-am dorit ca Domnul sa-mi dea ureche muzicala sa pot canta, sa apar si eu pe scena si sa se vorbeasca de mine, cum auzeam ca se vorbea cand era cate o fata placuta acolo. Am fost foarte mirata de raspunsul primit: nu pentru aceasta te-am chemat, as putea sa-ti dau ce-mi ceri, dar Eu am altceva pentru tine. Am fost eliberata de aceasta dorinta, dar Domnul mai avea multe de slefuit la mine, cu rabdare sa nu ma sperii.

Recent am observat ca a intrat fatarnicia, inselaciunea, minciuna in casa Domnului. Observ cum fetele tinere din biserica, sub 30 de ani, au atatea preocupari ca cele din lume. Ar trebui pastorii sa vegheze si sa traga un semnal: cum se pregatesc pentru o intalnire, chiar de este un baiat din biserica, isi pun hainele cele mai atractive, care n-ai fi spus ca se gasesc in sifonierul unei pocaite, isi aranjeaza parul altfel decat in biserica, poate mai uita de cordeluta, macar un luciu de buze sa-si puna sa iasa in evidenta inteligenta. Apoi se mira ca de fapt ele nu sunt asa, dar de acum incolo asa trebuie sa se poarte, asa le-a vazut tanarul si ajung sa devina altcineva, doar fiindca asa au auzit de la o sora-prietena ca trebuie sa fie si ele mai atractive.

Dar cand s-au intalnit prima data la ce s-au gandit? Ca vor o intalnire de o ora si atat, sau o casnicie de o viata. O viata sa traiesti in minciuna, sa ajungi altcineva, iar cu timpul sa uiti cine ai fost, iar tu la randul tau sa dai sfaturi altor tinere mai “neexperimentate” care se pregatesc de prima intalnire, schimba-te ca nu atragi atentia cu nimic, ia uita-te cum te-ai imbracat parca mergi la biserica. O viata duplicitara.

Printre atatea oite pline de ciulini, mai exista si mielusele care vin pentru Domnul, le vad in locurile din spate, in spatele stalpului, care au aceasi purtare si in afara.

Doamne vino te rog in biserica, fa o trezire, ajuta-ne sa privim in interior, te rog taie buruiana din radacina, vorbeste cat inca se mai spune astazi, vino Doamne. Maranata.

Aside | Posted on by | Scrie un comentariu

Vis din decembrie, anul trecut

Eram in sufragerie, mobila era alftel, era alta, Mircea statea pe canapea, eu vedeam cum cineva urca pe scari, stiam ca vine la noi. A intrat in casa, mi-a spus ca e o fosta colega de liceu de a mea, dar nu o recunosteam.

Cum arata: o tiganca, slaba, aranjata, frumoasa daca priveai fiecare parte a corpului ei luata separat, ce ma deranja ca ceilalti o vedeau frumoasa, cand am privit-o mai atent, am vazut de fapt uratenie, una imensa. Toate partile ei nu se potriveau.

Avea un vraf de contracte semnate si vroia ca si noi sa semnam cate unul. Mircea era pregatit sa-l semneze pe al lui, iti cerea ceva, o parte din tine, din corpul tau, si iti dadea ceva (nu mai tin minte daca Mircea a semnat sau nu, dar stiu ca luase stiloul/pixul sa semneze contractul).

De la mine dorea parul meu. Cand am privit-o mai atent, mi-am zis ca aceasta uratenie pe care doar eu o vad asa nu poate fi decat ispititorul. Mi-a dat tot vraful de contracte pe care le adunase, semnase pana acum, era unul gol deasupra, care trebuia sa il semnez eu.

Atunci am rupt in patru contractele, in forma de cruce (o data vertical, o data orizontal), in timp ce rupeam am zis: in numele lui Isus Hristos rup si desfac aceste contracte.

In aceea clipa i-au disparut treptat-treptat partile frumoase, s-a transformat intr-un barbat, negru inchis, dar tot tigan, cu parul cret, negru scurt, dar foarte urat, avea si perciuni.

M-am trezit intr-un subsol, erau multe scari, eram inconjurata de caini mari, le curgeau balele, le vedeam coltii, maraiau, dar nu mi-era frica de ei, nu se atingeau de mine. Vedeam cum se apropie ispitorul de camera in care ma aflam, era foarte furios pe mine. 

Am vazut o alta camera, am deschis usa si am intrat, era plin de pisici acolo, ma curpinsese un duh de frica sa nu ma zgarie si m-am intors in camera cu caini. Am vazut ca se apropia tot mai mult de camera in care ma aflam.

Atunci s-a deschis in spatele meu tot peretele, s-a transformat intr-un drum care urca (de genul cum sunt in parcarile din mall-uri pentru iesirea la suprafata), am iesit afara, cand am vazut lumina am auzit vocea Domnului: de ce ai plecat, intoarce-te si lupta. M-am intors, in continuu am spus te mustru in numele Domnului Isus Hristos.

Apoi am vazut fara sa fiu acolo prezenta un stadion, era un antrenor la tricou verde. Cred ca era saten, tuns scurt. A chemat oamenii pe care ii avea in echipa si a intrebat: cine e gata sa joace si au inaintat cativa in fata, aceia au alergat pe teren echipati pentru joc. Ceilalti erau imbracati la costum negru (sacou pantaloni) si se asezasera jos pe banci de stadion in jurul antrenorului, totusi locurile direct de langa el, din jurul lui (dreapta, stanga, jos, sus) erau goale.

Atunci l-am vazut pe ispitor, urat cum era in urma ruperii contractelor, i-a spus antrenorului: stiu ca vrei sa castigi, stiu ca ai face orice ca sa castigi. I-a pus un contract in fata.

Atunci m-am trezit.

Posted in Rugaciune | Scrie un comentariu

Visul de marti dimineata

Conduceam o masina, ma aflam in drum spre Betel, am vazut ca mi se pune rosu la semafor, asa ca nu ma grabeam. Doream sa fiu prima la semafor, tot priveam in oglinda retrovizoare. Eram pe prima banda, cand o masina albastra din stanga intra pe banda pe care ma aflam eu, vad ca accelereaza, ma gandeam uite ca n-o sa mai fiu prima, dar il vad ca trece pe rosu, atunci am zis nepasatoare tot in gand sa se duca.

Am ajuns pe strada langa strand, numai ca pe locul unde trebuia sa fie drumul erau case, una langa alta, lipite, una peste alta, suprapuse. Trebuia ori sa luam teren ori sa ne cumparam cu Mircea o casa. Ma atrageau acestea caci erau aproape de Betel. Numai ca ma deranjau un pic aspectul lor: erau mohorate, gri, aveau decat patru stalpi (peretii, usile, geamurile lipseau), iar la acoperis erau doar canturile (lipsea tigla, hormul…). 

Nu intelegeam de ce toate casele erau la fel. Deodata vina Ofelia (de la orfelinat) si-mi spune: Iulia cum vrei sa-ti iei casa aici, ia uita-te la vecini, si mi-a aratat cu mana ce se afla lipit de prima casa, o casa mare cu curte, gard, frumoasa. Uite vecinul tau e din lume, vine noaptea si muta gardul peste tine si tu cu ce mai ramai?

Atunci am dat afirmativ din cap si am plecat mai departe.

 

Prin Harul lui Dumnezeu am ajuns in realitate seara la Betel. Atunci il tot intrebam pe Domnul ce vrea sa fie. Si El mi-a raspuns printr-o vedenie, nu acolo este locul care il are pregatit pentru mine, am vazut un teren cu iarba verde, multa, si o casa cu peretii albi, cu geamuri si usi, dar la acoperis era aceeasi poveste era doar conturul acestuia. L-am intrebat ce inseamna? Mi-a spus ca fiecare tigla care imi lipseste este dragostea care trebuie sa o arat celor care imi fac rau, care ma urasc. Este asa de greu, cand pic examenele, si revin aceleasi, totusi e bine ca stiu pentru ce trebuie sa ma rog.

Ajuta-ma Domnul meu.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Posted in Rugaciune | Scrie un comentariu

Un vis mai vechi

Dimineata de 26 decembrie Domnul mi-a dat un vis:

O fata tanara, cu o rochie aurie, mulata, fara maneci, scurta, sub genunchi, statea intr-o fantana arteziana, apa curgea. Ma intrebam ce vad si am primit raspunsul, era un videoclip.

In continuare apare o masina (in cunostinta stiam ca e americana), mare cat un autobuz, avea in fata o cabina care se inchidea, iar in spate o gramada de scaune pentru pasageri, goale, era condusa de un frate din biserica (Alex P.). Am vazut cum a tras frana de mana, s-a invartit si a intrat pe contrasens pe un loc de parcare, lateral, exact cat autobuzul.

Am spus, sigur e trucaj, nu are cum sa faca o asa miscare. Atunci am auzit ca nu e trucaj. In continuare am intrebat cum se poate sa conduca astfel. Drept raspuns am vazut ca lua lectii de soferie cu un instructor.

Instructorul era imbracat in camasa si pantaloni de blugi albastri, dar erau vechi, avea burta si chelie. Fratele avea un sacou negru si pantaloni de blugi albastri. 

Atunci am intrebat cum a luat examenul. Am vazut in cabina pe instructor care ii cerea bani, fratele a scos un teanc imens de hartii de 100 lei, le-a inmanat instructorului, acesta a spus ca nu e de ajuns. Atunci au facut schimb de haine, eu ma miram cum de le vin hainele unul era gras celalalt slab.

La sfarsit fratele se intreba cum de se va intoarce acasa, nu mai avea destul combustibil si toti banii i-a dat. Atunci a cautat in buzunarul de la piept de la camasa si a gasit 200-400 lei si era foarte fericit.

Posted in Rugaciune | Scrie un comentariu

Dumnezeu ma alinta

Duminica seara – am mers cu sotul la biserica Maranata, predica fr.Florin, eu stiu ca locul meu este acasa, dar cum nu am mai fost de mult la biserica si mi-era dor de casa Lui, am zis ca da voi merge daca mama e de acord sa ramana cu Samy. Am cam intarziat (cand e un bebe nu mai iti faci tu programul), dar multumita fr.Andrei am avut locuri.

La sfarsit pastorul a anuntat ca pe 31 va fi un program special, imi doream de data aceasta sa vin, accentul se punea pe rugaciune, chiar daca ar fi fost si cantari, era vorba de rugaciuni pentru lucrarea Duhului Sfant, si cum ma simteam asa de flamanda, insetata, imi doream. Dar cum as fi putut sa-i cer iarasi mamei la o distanta asa de mica sa ramana iarasi singura cu Samy. Si nu era vorba de doua ore, ci cel putin 8 ore.

Am pus totul inaintea Domnului, in masina cand am ajuns acasa, ne-am rugat, ca semn ca Dumnezeu ne vrea acolo: mama sa accepte fara sa comenteze nimic. Spre mirarea mea Dumnezeu ne dorea acolo, s-a bucurat sa ramana cu el de Anul Nou. Domnul a fost asa de bun cu noi, cu ea, Samy a dormit ca niciodata de la 18 pana la 0.30. Nu l-a deranjat nici razboiul de artificii.

Am intarziat, dar multumita fr.David am avut locuri ocupate, eram musafiri, si spre bucuria mea mai erau destule locuri goale, deci nu am suparat pe nimeni. Cand am intrat era Evaghelionul si se pregatea sa cante, bucurie mare. Urmeaza o rugaciune, ma pun pe genunchi, simteam prezenta Domnului, chiar incepusem sa plang. Mi-era foame si sete de Domnul.

Cantare, si uite ce alintare: Daca traim pentru Domnul traim, cantarea mea din top5, atunci i-am spus Domnului as vrea Dumnezeu e taria mea, dar nu cantata de Evanghelion, caci atunci as zice e mana omeneasca la mijloc, vreau ceilalti inchinatori sa-mi cante, cu jumatate de inima as fi acceptat si din partea lor, e cantarea mea favorita. 

Urmatoarea rugaciune, iarasi plang, Dumnezeu e prezent, si cel rau a gasit sa incerce sa ma zadarniceasca, mi-a dezlipit o talpa de la cizma, atunci am zis, mi se pregateste ceva minunat, nici n-am bagat in seama aceasta, am ras si asteptam sa vad cum voi fi mangaiata.

Cantari si o rugaciune comuna cu cineva de langa noi, m-am rugat cu David si fr.Tone, el a avut o viziune pt David, care i-a intarit. Imi doream si eu ceva, in timpul unei cantari am inceput sa-i cer smerenie, sa ma invete, imi lipseste. Cand cel rau ma supara prin tata, el imi tot reproseaza ca nu sunt smerita. Am vazut atunci: cum o mana a inceput sa-mi bata o tablie de lemn pe spate pe care scrie SMERENIE in doua cuie. Am vazut fiecare lovitura de ciocan si cum treptat-treptat intrau in carnea mea cuiele. Atunci mi-a adus aminte ca in urma cu peste un an Domnul imi pusese o tablie pe spate legata cu un lant de gat pe care scria tot Smenerenie.

A plecat Evanghelionul, cu toate ca mi-as fi dorit sa ramana aici, sa ma rog cu Georgi, imi lipsea, dar Dumnezeu stia mai bine ce avea in plan. Ma simteam asa de iubita si de mangaiata de Domnul cu fiecare respiratie Il simteam langa mine, ca si cum ar fi compensat pentru toata perioada cat n-am putut si nu voi putea merge la Betel. 

La rugaciuni m-am dus la sot, caci asa ma indrumase Duhul, initial primisem ca el trebuia sa vina la mine, dar apoi El mi-a spus du-te tu la el daca nu vine. Mai tarziu am aflat ca vroia sa vina, dar ceva il tinea si il oprea. Imi tot venea vorbirea in limbi cand eram cu el, dar o opream, nu vroiam sa il fac sa pacatuiasca si sa spuna ceva in gandul lui de Duhul, i-am explicat Domnului si l-am rugat pe Duhul sa nu se supere, i-am spus de ce fac asta.

Urmatoarea surpriza, ca un tort pentru mine, au venit evreii mesianici, ne-au cantat, ne-au citit din Biblie, ne-au spus experientele lor, ne-am rugat. Am vazut trambita sau cel putin asa cred ca arata instrumentul in care sufla. Mi-am tot dorit un evreu, un arab cu care sa vorbesc, sa vad daca vorbirea care mi-o da Domnul recunoaste cuvintele. Atunci am intrebat pe fr.pastor daca s-ar supara Domnul daca as face asa ceva. Mi-a spus ca Dumnezeu nu se supara. Atunci l-am intrebat pe Domnul, care dintre ei este cel la care sa merg sa vorbesc? Si i-am luat pe rand pana mi-a aratat pe ultimul ca el este. Ma simteam ca la David cand Samuel intreba el este…? Eu nu stiam, mai tarziu am aflat, ca cel pe care mi-l aratase Domnul era chiar pastorul lor.

Au urmat tinerii bisericii, au cantat Daca ai credinta cat un bob de mustar, atunci am vazut o mana care a aruncat un pumn de seminte peste mine, si o parte au intrat in mine, am vazut cum pe tot trupul mi-au iesit copacei mici, cu frunze verzi si fructe, nu sunt ceva ce am vazut in realitate aici (adica sa fi vazut aici in viata reala acei copacei), pe spate aveam inca tablia cu smerenia.

A urmat ultima rugaciune, comuna (de 2-3 persoane), cu ochii l-am chemat pe fr.Andrei sa ne rugam impreuna cu sotul. Domnul mi-a arat pentru fr. doua usi albe care s-au deschis.

El mi-a vorbit: ca Domnul apreciaza ca Il consult in totul si Il intreb daca este de acord, e placut inaintea Lui, El imi va da lucrari noi de slujire in anul 2014, sa nu ma ingrijorez ca este Samy, El imi va gasi cum sa pot sa slujesc si cu Samy. (Eu nu stiu cum, dar tot ce stiu ca la Dumnezeu totul e posibil, imposibilul devine posibil, Aleluia). A spus ca toarna putere noua in mine (eu ii cerusem umplere cu Duhul Sfant, ma simteam asa de golita, iar incercarile de acasa nu ma fac sa fiu o lumina fara Duhul), am simtit cu tot trupul imi tremura, mai ales in zona abdomenului, picioarele mi se furnicau, era o caldura imensa, o bucurie nespusa, ma simteam asa de usoara, mi-a spus ca mi-a dat puterea autoritatii de punerea mainilor. Am sa cer calauzire cum sa folosesc ceea ce a pus in mine spre folosul Lui. Am inceput sa vorbesc in timpul acesta in limbi, tare, fara sa-mi pese de ce era in jur, eram cu Domnul si El era cu mine, am inceput sa dau drumul la lucrare pentru sot. Cuvantul meu este scris si asa va fi, se va intampla fie ca vrei, fie ca nu, nu te mai pune de-a curmezisul,…mai multe nu mai tin minte decat din lucrarea anterioara, rugaciunea din mijlocul programului, in care Dumnezeu ii cerea inima si trupul sa fie ale Lui, sa i se supuna.

Aleluia. O bucurie imensa. Au mai cantat in continuare fratii din biserica si gata, o ultima cantare inainte de a cobori pentru a manca ceva. Am inceput sa rad, sa plang, Dumnezeu e taria mea, uitasem cererea mea, cum am vazut ca e tarziu, nu credeam ca se va mai canta, dar Dumnezeu m-a alintat in continuu, m-am simtit atat de iubita, si nu stiam ce am facut, nu am meritat nimic, eu chiar nu slujesc cu nimic, dar Dumnezeu ma iubeste nespus.

In timpul mesei, pe la 1 si ceva, impreuna cu fr.Andrei am fost la fr.pastor mesianic si am inceput vorbirea, pe la final, ma lasasem de tot in voia Domnului si chiar nu imi mai aminteam nimic din ceea ce am spus, picioarele mi se furnicau, eram intr-o legatura stransa cu El, i-am simtit prezenta. Fr.pastor a spus ca a recunoscut cateva cuvinte: incercare in cortul tau, si Dumnezeu atotputernic, restul nu le-a priceput, crede ca ar fi aramaica/araba. 

Slavit sa fie Dumnezeu. 

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Posted in Rugaciune | Scrie un comentariu

David-Samuel

30 octombrie ora 23 si ceva, vad ca primesc un telefon din partea unei surori cu parul alb, nu raspund, ma gandesc cum nu prea stie sa foloseasca mobilul,o fi apasat din greseala si apoi nu as vrea sa se rusineze ca m-a sunat la o ora asa de tarzie (dupa o saptamana am aflat ca avea un mesaj din partea Domnului: ca El mi-a trimis izbavirea- in fiecare dimineata si seara cand ma culcam Il intrebam, cand, cand,cand…).

31 octombrie, 0:15 minute, aud un poc, in timp ce ma rugam si Il intrebam pe Domnul de ce am mai primit inca o durere in plus, de ce tocmai acum? Si mi-am dat seama ca mi s-a fisurat apa, am chemat-o pe mama pentru confirmare, dupa ce i-am spus sotului de doua ori ce se intampla s-a dezmeticit, m-am imbracat cu ce am apucat, o fusta, un batic, mi-am luat Biblia, restul bagajului era gata, si ne-am rugat ca Domnul sa ne deschida drumul si usile, El ne-a ascultat rugaciunile anterioare sa se intample dimineata devreme pentru a nu fi trafic. Am ajuns repede la spital.

Stiu ca i-am trimis surorii mele G.sa se roage pentru mine, mai tarziu i-am scris si fr.Florin sa se roage pentru noi. Eram cu baticul pe cap, ma rugam in continuu in gandul meu, am refuzat orice calmant, de ce, fiindca Domnul Isus a suferit dureri mai mari pentru mine, fiindca aceste dureri sunt biblice si sunt normale si le-am acceptat, stiu ca durerea se uita.

Pe la ora 5 a ajuns si doctorita mea in sala de asteptare, unde stateam cu alte gravide sa vedem cand intram in sala, cele de acolo toate urmau sa-si faca cezariana, renuntasera la lupta, aveau calmante si altele facute. Eu aveam o perfuzie pentru contractii, multumesc Domnului, contractii erau, multumesc Lui ca ma tot intrebau daca vreau calmante, anestezie, daca ma doare si eu le raspundeam sunt bine. 

Nu imi pierdusem increderea in Dumnezeu, am tot sperat ca El va face o minune, si vor vedea cum este sa fii copil de Dumnezeu. Nu intelegeam de ce dupa atatea ore nu aveam dilatatie decat 1.5 si ca se considera travaliu doar de la 2 in sus, nu intelegeam cum de trec prin aceleasi dureri dar nu am teoretic travaliu.

Sotul era in camera mea, el se ruga, si stiu ca o armata de ingeri chemati in rugaciune se rugau de asemenea pentru noi, tot primeam sms-ri, acum suntem 7 care ne rugam. Eu eram foarte sigura ca Dumnezeu va face o minune si voi naste natural, stiu ca atunci cand am cerut binecuvantare in biserica de la pastor, Dumnezeu a vorbit prin el si ne-a spus ca totul va fi in regula. Am primit si eu confirmarea in rugaciune, si de atunci Ii tot multumeam pentru cum a lucrat si va lucra, nu Il mai rugam ca sa fie bine, caci stiam ca va fi.

Inca o veste, toata sarcina Sammy a stat in pozitia care trebuie, si acum in ultima clipa s-a schimbat pe partea dreapta. Doctorita mea, o ortodoxa care crede in Dumnezeu, mereu mi-a zis nu depinde de mine ci de Dumnezeu, a spus ma rog impreuna cu tine, si-a dat seama ca in timp ce ma plimbam prin camera eu ma rugam.

Dupa 10 ore am facut un puseu de tensiune, de la durere, 145/90, moment in care am vazut frica pe fata lor si mi-au reprosat ca nu le-am spus ca ma doare, moment in care m-au deconectat de la aparate, mi-au scos perfuzia pentru contractii, si mi-au facut un calmant usor. Situatia era neschimbata, dar eu cunosc un Dumnezeu Viu care raspunde si in ultima clipa.

Moment in care am vorbit cu sotul, i-am spus ca mai mult ca sigur voi intra in cezariana in curand, mai aveam o ora la dispozitie sa ma rog, sa astept o minune. El mi-a spus ca nu conteaza decat sa fim noi bine, am mers un pic la baie fiindca aveam lacrimi in ochi, nu intelegeam de ce Dumnezeu nu face nimic, de ce dupa ce o zi intreaga am urcat si coborat scari 4 etaje sus jos, dupa ce m-am rugat atat, dupa atatea ore, inca nu vedeam cum voi putea naste natural, chiar daca cu gura am acceptat ca intr-o ora sa intram in sala pentru cezariana, eu eram sigura ca se va intampla ce nu s-antamplat in 10 ore, sa am dilatatia care trebuie, copilul sa se mute la loc pe partea stanga.

Au trecut si cele 11 ore, ne indreptam spre sala, eu continuam sa ma rog, eram pe masa, mi-au facut epidurala, eram intinsa pe masa, si tot asteptam ca sa se intample minunea, eu vorbeam cu Dumnezeu si Ii spuneam, mai este timp, eu inca astept ca acesti oameni sa vada ca am un Dumnezeu care lucreaza. Am tot crezut, si m-am increzut in El, pana cand am auzit un planset, m-a curprins o emotie, am stiut ca Sammy s-a nascut, am stiut ca n-a fost nastere naturala, ci cezariana, am stiut ca este bine dupa planset, mi l-au pus pe umar sa il ating cu fata, i-am dat trei pupicuri si l-au luat, moment in care m-au adormit.

Eram inca euforica, adormita pe jumatate, amortita in sala de terapie intensiva, am ramas pana am putut sa-mi misc singura ambele picioare. am fost transferata in camera mea.

La spital primeam calmante si era simplu dupa a doua zi sa ma scol din pat, dar mergeam ca o testoasa, a treia zi era mai bine, telul meu de a merge era de a ajunge la camera unde era Sammy sa il vad. Din prima zi in care mi l-au adus, m-a cuprins o bucurie imensa cand l-am alaptat prima data, cand a deschis ochii si m-a privit, primul zambet, primul planset, prima mangaiere.

Acasa nu mai aveam calmante, dureri groaznice, stateam si un sfert de ora sa reusesc sa ma ridic din pat. Moasa care m-a vazut prima data in sala de asteptare mi-a spus uitandu-se la mine ai un copil aici de 4 kg, o sa faci cezariana. A avut dreptate, mai tarziu mi-a spus cand a venit in vizita in camera mea, ca nu puteam sa nasc natural chiar daca as fi avut dilatatie, chiar daca copilul ar fi fost pe partea care trebuie, mi-ar fi cedat inima.

Atunci am inteles ca atunci Dumnezeu a lucrat cum a stiut mai bine, au fost clipe cand nu pricepeam de ce se intampla ceea ce am patit, de ce nu a fost cum am crezut ca se va intampla, dar Domnul stia mai bine.

Iti multumesc Tata, Isuse, Duhule Sfant pentru tot ce mi-ai dat si imi vei da, iti multumesc pentru Sammy.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Posted in Rugaciune | Scrie un comentariu