Fratele Yun

O zi asteptata 05 mai, seara, obosita dupa un drum lung, dar nerabdatoare sa ajung in biserica unde venea fratele Yun.

Citisem cartea in urma cu cateva luni si m-a marcat, am spus pe Richard W., pe David Wilkerson nu i-am prins in viata, trebuie sa merg macar la acest frate.

M-am pregatit, mi-am pus ceasul sa sune, fiind departe biserica, am luat metroul sa nu risc sa raman in trafic, am plecat devreme, obisnuita ca la Betel, daca nu ajung cu o ora mai devreme s-a zis nu mai gasesc loc, gandindu-ma ca a fost mediatizat evenimentul pe internet imi iau o marja de cel putin o ora si jumatate.

Am mers printr-un soare izbitor, am iesit la gura de metrou gresita, si fericire mare vad o masina cu numarul cu “har”, gata asta-i locul, vad la intrare pe un tanar ii spun Pace, dar mi se raspunde mirat tot cu Pace. N-am luat in seama evenimentul.

Ajunsa inauntru, grupul repeta cantarea, o fata parea ca da ordinile pe acolo, mi s-a parut ciudat, dar am zis ca asta este ma pun pe genunchi sa-I multumesc Domnului, am ajuns cu El (am gasit si loc).

Incepe sa se adune lumea, in fata mea era o femeie cu rotane in urechi, pantaloni si capul descoperit, am zis e un caz izolat si eu cand am venit in Betel aveam cercei, capul neacoperit si blugi. Dar deja dupa rugaciune oriunde ma uitam era o pricina pentru mine: lumea dansa (ma refer aproximativ ca in lume cu unduieli de solduri), am vazut piercinguri, pantaloni cu lanturi, tunsori baietesti pe o fata, chioteli si fruieraturi de parca eram pe stadion, fata care canta a inceput sa “mustre” duhurile, apoi sa dea indemnuri de rugaciune, ca mai tarziu sa se roage.

Eu incepusem sa ma rog: Doamne Isuse ma poticnesc, oriunde ma intorc, ma impiedic, Doamne eu nu pot primi cuvantul si ceea ce face fata din fata, eu ma incred in cuvantul Tau. 

Am putut canta doar prima cantare pe care o auzisem si acasa, dar urmatoarele stateam in picioare si atat, nu puteam primi ceea ce cantau, era prea zgomotoasa si unduielile cat si vestimentatia lor, luminile care se tot aprindeau stingeau…

Urmeaza salutul intre frati si surori: am spus Dumnezeu sa te binecuvanteze, mi se raspunde Forta Pastelui! Ohh unde ma aflam intr-un film SF, ca obi one kanobe. (film vazut in trecutul meu, dinainte de nasterea din nou).

Eram prabusita la pamant nu stiam ce caut acolo, nu stiam nimic: iar Dumnezeu mi-a spus m-ai intrebat inainte sa vii? Nu Doamne, m-am dus fara sa intreb.

A venit in sfarsit fratele Yun, a inceput sa vorbeasca, mai aveam un pic si porneam intr-o criza de plans: tot ce vorbea era scris in carte, cum o citisem, ma plictiseam, tot sufletul meu urla dupa ajutor, eram disperata sa se termine.

In sfarsit, s-a facut un puhoi de coada, am dat din coate apoi am stat linistita dupa 10-20 min, aveam autograful pe carte, care e o simpla semnatura, fara nimic altceva scris.

Mi-as dori…

In cartile citite in ultima vreme am descoperit persoane care mi-ar fi placut sa le fi cunoscut, chiar daca am fost contemporani, pe vremea aceea eu apartineam lumii, ce puteam stii eu despre Richard W. sau David W. 

Cu cat am citit mai mult si ma cufundam in cartile lor, cu atat ma cuprindeau lacrimile si spuneam de ce am fost asa de surda si nu am auzit chemarea Domnului mai devreme, as fi prins si eu o predica in Betel a lui Richard W. sau o evanghelizare la Sala Palatului a lui David W.

Acum am citit o carte despre un maestru de Kung Fu care l-a intalnit pe Domnul Isus si viata sa a fost transformata. Numai ca n-a dormit ca noi ceilalti ci a adus la credinta pe multi, multi altii. Plang si ma intreb cum este sa aduci un suflet la picioarele Domnului, imi doresc si eu asa de mult sa aduc un snop.

Stiu ca fiecaruia ne-a turnat cate un dar sau mai multe, unii au acest har de a aduce cu “lopata” oamenii la Dumnezeu, ma bucur pentru fiecare om care-si preda viata si pentru fiecare sarbatoare din cer.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Visul de astazi

Tata avea un nou angajat, un tinerel blond-saten, cu ochelari cu dioptrii mari, ii facea numai necazuri: a spart o teava de apa, a taiat un cablu de curent, inca un lucru pe care nu-l mai tin minte.

L-am confruntat, tata nu ma credea si spunea ca este bun omul, m-am intalnit cu omul respectiv intr-un scuar, eu am venit cu o masina alba, era fitoasa (joasa cu farurile care se ridicau si ascundeau, in realitate nu m-as urca intr-o astfel de masina) am lasat portiera deschisa si vroiam sa-i vorbesc. Am observat ca masina a luat-o la vale am alergat dupa ea, am tras frana de mana si am impins-o pe deal in sus.

Am chemat-o si pe mama sa fie martora, dar nici ea nu ma credea: i-am spus baiatului – recunoaste ca lucrezi pentru celalalt. Cand am vazut ca nu merge am spus: in numele lui Isus Hristos recunoaste ca lucrezi pentru celalalt, ingenuncheaza in fata lui Isus Hristos, in numele lui Isus Hristos. Si a ingenunchiat, a recunoscut totul, eu il filmam.

L-am vazut pe fr.Abel vorbea la telefon si se invartea in cerc, i-am facut cu mana dar nu m-a observat, eu tot repetam in numele lui Isus Hristos, el a spus la telefon “da voi cumpara un inel masura 14″.

In continuare pe jos tot drumul nu spuneam altceva cu voce tare decat In numele lui Isus Hristos. Mergeam spre parintii mei, eram pe strada si am vazut multi oameni cu alte haine gen holloween, cand au trecut doua femei frumoase, inalte, imbracate in rochii mulate pana la genunchi, cu cercei rotunzi mari care atarnau, eu tot repetam in numele lui Isus Hristos. Cand sa intru pe aleea de vizavi s-au pus in dreptul ei, eu tot aceleasi cuvinte spuneam am auzit o voce care mi-a spus “sunt vrajitoare”, am spus cu si mai mare putere si au inceput sa tremure, apoi vocea mi-a spus “si dracii cred si se-nfioara”, cu gandul le-am spus “ce nu va dati la o parte” si cu vocea In numele lui Isus Hristos, s-au dat la o parte si au ramas la marginea aleeii si ma urmareau, vocea mi-a spus “vor sa vada daca iti pierzi increderea, atunci toata strada va navali peste tine” am mers mai departe dar cu ochii mintii le vedeam privirea cum ma urmaresc si spuneam in continuu in numele lui Isus Hristos.

Sunt dezamagita

Astazi a patra zi cand stau departe de biserica, mi-am petrecut-o cum am crezut eu ca e mai bine. Am citit trei psalmi, trei capitole dintr-o carte (Rugaciunea pentru trezire) si apoi ma puneam pe genunchi, nici nu ma uitam la ceas, statea cu Domnul si i-am spus in prima rugaciune tot ce gandeam, asa cum i-ai spune celui mai bun prieten, m-am destainuit tot ce aveam.

In continuare psalmi, capitole si rugaciune. De data aceasta a fost de mijlocire pentru cei care ii cunosc sau nu. Am amintit persoane pe care mi le scotea Domnul, si m-am rugat ca sa aduc si eu pe cineva la mantuire, sa pot sa ii dau Domnului un suflet, pentru lucrarea de maine.

O zi in care am petrecut-o doar cu Dumnezeu, in care ma bucuram daca adormeam pe genunchi, o zi in care am vorbit cu o sora si Dumnezeu mi-a vorbit prin ea.

Dar nu inteleg, de ce atunci cand ma apropii tot mai mult de Dumnezeu vine cate o lovitura, de ce acum cand ar trebui sa fiu cea mai fericita, sunt asa de trista, dezamagita.

Marti sotul meu i-a dat fratelui scrierile. Astazi cand am vorbit cu surioara mea mi-a spus ca dosarul e la ea, l-a gasit la o fata din biserica care il citea: din cate mi-a povestit din posturi, l-a citit pe tot. Nu ma deranjeaza cand Dumnezeu ii descopera cuiva site-ul, nu ma deranjeaza cand eu il dau unor surori bune, dar acum m-am simtit ca cineva strain mi-a intrat in viata mea intima cu Dumnezeu si a inceput sa comenteze si cum stiu ca nu se abtine de la a barfi.

Nu inteleg de ce a uitat fratele dosarul in biserica, nu inteleg de ce se intampla ce s-a intamplat, ca urmare a unei saptamani in care am incercat sa fiu mai aproape de El.

Dosarul contine momentele mele de cadere abisala, fapt ce nu as fi dorit sa fie facut public, stiu ca este o incercare prin care trebuie sa trec, stiu ca ma strafulgerasera niste ganduri nu prea frumoase, stiu ca la anul voi privi razand la ziua de astazi.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

O zi cu botez

Inca imi doresc ungerea, nu am primit-o, chiar la sfarsitul programului as fi vrut sa merg sa vorbesc cu fr. Florin, dar era mult prea preocupat, apoi am vazut-o pe sora Mina care statea cumva intre el si restul, am salutat-o pe ea.

Am fost asa de fericita chiar daca n-am reusit sa vad nimic din botezul in sine, toate rudele s-au asezat sa filmeze/pozeze in zona amvonului. M-am rugat pentru sufletele lor.

Am ajuns sa stau langa o sora, care inainte cand ascultam soapta Magdei o judecam si o uram fiindca era tiganca, dar atata m-am bucurat ca am ajuns langa ea, Dumnezeu m-a schimbat, se intampla sa miroasa, dar tot El mi-a spus, daca nu ti-as fi dat Eu bani, si tu ai fi mirosit asa, nici tu n-ai fi avut hainele pe care le ai. Dar Dumnezeu a asteptat intai sa faca schimbarea in inima mea apoi mi-a vorbit. 

Mircea aseara mi-a spus ca am duh de judecata: le spusesem parintilor ca se uita la tv…si ca nu fac bine. Fr. Florin a inceput predica cu puneti-va pe genunchi, nimeni nu se miscase, eu incepusem sa vorbesc cu Dumnezeu, ca eu m-as pune, dar n-as vrea sa ma mai ridic decat dupa rugaciunea, dar n-as mai putea sa ascult predica. Si eram cu gandul cu Domnul, apoi cand auzeam ceva ce ma misca din predica mai varsam o lacrima, nu aveam perna dar n-ar fi contat, ma incred ca El imi tine viata in mainile Sale.

Cand auzisem tot ce am crezut ca m-a hranit, m-a cercetat, m-am pus pe genunchi fara sa ma intereseze ce face dreapta si stanga. Am stat cu Dumnezeu.

Am plans si i-am spus de pacatul de judecata, si ma mai doare ceva, eu n-am adus pe nimeni la Domnul, eu n-am adus nici un rod, nimeni nu s-a intors la El prin mine. Ma simt de parca lucrez si nu merit plata mea. Si am plans acolo cu Dumnezeu, mi-a venit vorbirea in limbi, am primit talmacire doar pentru o parte: sabia lui…si a lui Ghedeon. Am intrebat sabia cui Doamne? Mi-a spus:Israel. Ti-am pus in mana sabia lui Israel si a lui Ghedeon. (Mai tarziu am cercetat Scriptura si am vazut ca acolo scrie un pic diferit). Nu stiu ce a vrut Dumnezeu sa-mi spuna prin aceasta.

Eu sunt fericita cu Domnul meu, caci El isi ia timp si imi vorbeste, ma indreapta, ma povatuieste, imi este alaturi, ma protejeaza si in tot ce face El are un scop.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

Inca un test

Dimineata in drum spre lucru, la metrou, mi-era rau ca de obicei, ochisem un loc langa usa si eram chiar in dreptul ei cand s-a deschis. Surpriza in partea mea era locul ocupat, dar cel din partea cealalta era liber, pana sa se dezmeticeasca fata care statea in dreptul locului liber pe peron eu deja eram acolo.

Cand a trecut pe langa mine mi-a spus rastit: te-ai pus ca…ispititorul, numai ca a folosit alt cuvant. Am tacut din gura si cand a trecut la o distanta care stiam ca ma va auzi am spus: Doamne iart-o caci nu stie ce face.

Eram linistita, numai ca Duhul Domnului nu m-a lasat, mi-a aratat dupa ce am incetat s-o mai aud bombanind, cum ar fi trebuit sa ma port: ma vedeam pe mine dandu-ma in spate si spunand poftim ia locul meu daca il vrei. 

Atata m-am mai chinuit ca nu am actionat asa, ca nu sunt o crestina buna, ca inca nu am dragoste deplina chiar daca eu sufeream si imi venea sa vomit si aveam nevoie de aer, ar fi trebuit sa stiu cum sa ma port.

Am fost trista si intr-un fel L-am intrebat pe Dumnezeu: de ce nu mi-a spus mai devreme cum trebuia sa ma port si de fiecare data imi da raspunsul dupa ce faptul e consumat. Apoi o sora m-a facut sa inteleg ca ma certasem cu Dumnezeu si nu am facut bine, mi-am cerut iertare.

Mi s-a mai luminat fata la Unirii cand ieseam din metrou la usa mea astepta fr.Andrei: mi-a spus Pacea fie cu voi, si a pus un deget pe umarul meu, m-a atins usor. Eu ma gandeam atunci ca atat de mult mi-as fi dorit ungere, asteptam de atata vreme, mi-era din ce in ce mai rau si nu intelegeam de ce.

Dar stiu ca pentru Dumnezeu totul are un sens, care noi il aflam mai tarziu si Ii dam lauda Lui pentru cat de bine se poarta cu noi si nici nu meritam atata dragoste.

Te iubesc Tata, Isuse, Duhule Sfant.

De curand

Luni o zi in care mi-a fost din ce in ce mai rau, dureri groaznice de cap, vomitaturi, m-am rugat. Nu credeam ca voi mai merge la Betel, mi-era groanzic, dar Dumnezeu a lucrat si mi-a dat putere sa merg sprijinandu-ma pe El.

Cand stateam in picioare ma tineam de banca. In mod normal nu as fi mers, dar eu aleg la Dumnezeul meu cand am o problema, apoi la medici, inca nu m-am atins de medicamente. Toata gripa mea a pornit de la un pahar de suc care l-am baut rece de pe balcon, in loc sa merg in casa sa-l incalzesc sau sa beau apa care era la temperatura camerei. Si acum sufar, dar merit.

Cand am ajuns si l-am vazut pe fr.Virgil i-am spus ca nu ma simt bine deloc si as avea nevoie de ungere. Mi s-a bucurat inima cand mi-a spus ca vine fr.Florin si va face ungere. Intr-adevar a ajuns fratele, a spus predica, mai devreme decat de obicei, dar in rugaciunea ce a urmat predica, in timpul ei a plecat. 

O parte din mine s-a intristat, stiam ca nu voi mai primi ungerea, o parte s-angrijorat, oare i s-o fi facut rau lui sau fetelor, nu am aflat nici pana astazi ce a patit, dar n-am mai facut ca la Nasterea Domnului, am stiut ca Dumnezeu are El un plan si astept sa vad cand se va implini.

Ieri am picat, din nou, acelasi test: incepuse sa ploua, nu deschisesem bine poarta sa ies din curte, cand am plecat de la job ca ma trezesc cu un barbat, avea patru dinti in fata, musca dintr-o paine si cara un sac, care nu vedeam continutul, mi-a spus: da-mi o mie de lei. Si am picat din nou: am pacatuit i-am spus n-am bani, in primul rand am mintit, in al doilea rand nu i-am dat sa manance. A fost un test fulger cum spune Mircea, pana sa inchid poarta, sa ma dezmeticesc, sa regret ceea ce spusesem, il cautam pe om cu privirea, dar era la doua cladiri distanta si ploua rau, cum abia ma tineam pe picioare, nu puteam sa strig dupa el, nici sa-l ajung din urma, nu-mi dadeam seama cum de a ajuns asa de departe.

Pe drumul de intoarcere atata m-a chinuit ceea ce facusem, plangeam inauntrul meu, ii ceream iertare Domnului, ii mai ceream inca o sansa, inca o gura pe care s-o hranesc. Am marturisit ceea ce am facut si lui Georgi si lui Mircea.

Nu inteleg de ce mereu trec prin aceleasi teste, cand pic unul, urmatoarele care sunt la fel le iau, si nu inteleg de ce ma intorc in acelasi punct, si nu sunt pregatita mereu, cateodata plec fara cuvintele potrivite la mine, si ma rugasem in ziua respectiva, nu inteleg.

Seara bucurie mare, seara de tineret, Betel, fericire mare pe capul meu, acum chiar voi primi ungerea, nu se poate sa lipseasca fratele. Si iaca ca n-a fost, ma tot gandeam cand voi primi ungerea, cand ma va vindeca Domnul, cat mai trebuie sa rabd, oricum stiu ca prin ceea ce trec eu e usor fata de chinurile prin care au trecut cei ce l-au marturisit pe Domnul Isus.